2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor.

JUNGHIETÓR, -OÁRE, junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor.

junghietor, ~oare a [At: DA ms / P: ~ghi-e~ / Pl: ~i, ~oare / E: junghia + -tor] (Pop) Înjunghietor.

JUNGHIETÓR, -OÁRE s. m. și f. v. înjunghietor.

ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.

înjunghietor, ~oare [At: N. TESTAMENT (1648), ap. DA ms / P: ~ghi-e~ / V: ~nghet~ / Pl: ~i, ~oare / E: înjunghia + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ucide. 3-4 smf, a (Persoană) care taie animale. 5 a Care produce junghiuri. 6 sn (Înv) Altar pe care se aduce un sacrificiu.

ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; (pop.) junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; (pop.) junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; (pop.) junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.

ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, s. m. și f. (Și în forma junghietor) Care înjunghie, care ucide, care omoară. Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207. ♦ Muncitor care înjunghie, taie animalele. ♦ (Adjectival) Care produce junghiuri. Fugi, junghi înjunghietor, că te-mbrac în haine de fuior. ȘEZ. VII 55. – Pronunțat: -ghi-e-. – Variantă: junghietór, -oáre s. m. și f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre

junghietór adj. m. (sil. -ghi-e-), pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre

Intrare: junghietor
junghietor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: jun-ghi-e-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghietor
  • junghietorul
  • junghietoru‑
  • junghietoare
  • junghietoarea
plural
  • junghietori
  • junghietorii
  • junghietoare
  • junghietoarele
genitiv-dativ singular
  • junghietor
  • junghietorului
  • junghietoare
  • junghietoarei
plural
  • junghietori
  • junghietorilor
  • junghietoare
  • junghietoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: înjunghietor (s.m.)
înjunghietor2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorul
  • înjunghietoru‑
  • ‑njunghietorul
  • ‑njunghietoru‑
plural
  • înjunghietori
  • ‑njunghietori
  • înjunghietorii
  • ‑njunghietorii
genitiv-dativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorului
  • ‑njunghietorului
plural
  • înjunghietori
  • ‑njunghietori
  • înjunghietorilor
  • ‑njunghietorilor
vocativ singular
  • înjunghietorule
  • ‑njunghietorule
plural
  • înjunghietorilor
  • ‑njunghietorilor
  • silabație: jun-ghi-e-tor info
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghietor
  • junghietorul
  • junghietoru‑
plural
  • junghietori
  • junghietorii
genitiv-dativ singular
  • junghietor
  • junghietorului
plural
  • junghietori
  • junghietorilor
vocativ singular
  • junghietorule
plural
  • junghietorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

junghietor

etimologie:

  • Junghia + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98

înjunghietor, -oare înjunghietoare junghietoare junghietor

  • 1. Persoană care înjunghie animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: junghietor attach_file un exemplu
    exemple
    • Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Muncitor care înjunghie, taie animalele.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înjunghia + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98