opțiuni
  • info

5 definiții pentru înjunghietor (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNJUNGHIETOR, -OARE, înjunghietori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.

înjunghietor, ~oare [At: N. TESTAMENT (1648), ap. DA ms / P: ~ghi-e~ / V: ~nghet~ / Pl: ~i, ~oare / E: înjunghia + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ucide. 3-4 smf, a (Persoană) care taie animale. 5 a Care produce junghiuri. 6 sn (Înv) Altar pe care se aduce un sacrificiu.

ÎNJUNGHIETOR, -OARE, înjunghietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; (pop.) junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; (pop.) junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; (pop.) junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.

ÎNJUNGHIETOR, -OARE, înjunghietori, -oare, s. m. și f. (Și în forma junghietor) Care înjunghie, care ucide, care omoară. Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207. ♦ Muncitor care înjunghie, taie animalele. ♦ (Adjectival) Care produce junghiuri. Fugi, junghi înjunghietor, că te-mbrac în haine de fuior. ȘEZ. VII 55. – Pronunțat: -ghi-e-. – Variantă: junghietor, -oare s. m. și f.

JUNGHIETOR, -OARE s. m. și f. v. înjunghietor.

Intrare: înjunghietor (s.m.)
înjunghietor2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorul
  • înjunghietoru‑
  • ‑njunghietorul
  • ‑njunghietoru‑
plural
  • înjunghietori
  • ‑njunghietori
  • înjunghietorii
  • ‑njunghietorii
genitiv-dativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorului
  • ‑njunghietorului
plural
  • înjunghietori
  • ‑njunghietori
  • înjunghietorilor
  • ‑njunghietorilor
vocativ singular
  • înjunghietorule
  • ‑njunghietorule
plural
  • înjunghietorilor
  • ‑njunghietorilor
  • silabație: jun-ghi-e-tor info
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghietor
  • junghietorul
  • junghietoru‑
plural
  • junghietori
  • junghietorii
genitiv-dativ singular
  • junghietor
  • junghietorului
plural
  • junghietori
  • junghietorilor
vocativ singular
  • junghietorule
plural
  • junghietorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înjunghietor, înjunghietorisubstantiv masculin
înjunghietoare, înjunghietoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care înjunghie animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: junghietor
    • format_quote Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207. DLRLC
    • 1.1. Muncitor care înjunghie, taie animalele. DLRLC
etimologie:
  • Înjunghia + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.