opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUMELA vb. tr. a prinde, a monta în perechi (piese, instalații, mitraliere de bord). (< fr. jumeler)

JUMELĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle.

JUMELĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle.

jumelă sf [At: LTR / Pl: ~le / E: fr jumelle] Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul.

JUMELĂ s.f. (Tehn.) Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu șasiul unui vehicul. [< fr. jumelle].

JUMELĂ s. f. piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu șasiul unui vehicul. (< fr. jumelle)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jumela vb., ind. prez. 3 sg. jumelează

jumelă s. f., g.-d. art. jumelei; pl. jumele

jumelă s. f., g.-d. art. jumelei; pl. jumele

jumelă s. f., g.-d. art. jumelei; pl. jumele

Intrare: jumela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumela
  • jumelare
  • jumelat
  • jumelatu‑
  • jumelând
  • jumelându‑
 singular plural
  • jumelează
  • jumelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumelez
 (să)
  • jumelez
  • jumelam
  • jumelai
  • jumelasem
a II-a (tu)
  • jumelezi
 (să)
  • jumelezi
  • jumelai
  • jumelași
  • jumelaseși
a III-a (el, ea)
  • jumelează
 (să)
  • jumeleze
  • jumela
  • jumelă
  • jumelase
plural I (noi)
  • jumelăm
 (să)
  • jumelăm
  • jumelam
  • jumelarăm
  • jumelaserăm
  • jumelasem
a II-a (voi)
  • jumelați
 (să)
  • jumelați
  • jumelați
  • jumelarăți
  • jumelaserăți
  • jumelaseți
a III-a (ei, ele)
  • jumelează
 (să)
  • jumeleze
  • jumelau
  • jumelară
  • jumelaseră
Intrare: jumelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumelă
  • jumela
plural
  • jumele
  • jumelele
genitiv-dativ singular
  • jumele
  • jumelei
plural
  • jumele
  • jumelelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jumela, jumelezverb

  • 1. A prinde, a monta în perechi (piese, instalații, mitraliere de bord). MDN '00
etimologie:

jumelă, jumelesubstantiv feminin

  • 1. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.