2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUMELÁ vb. tr. a prinde, a monta în perechi (piese, instalații, mitraliere de bord). (< fr. jumeler)

JUMÉLĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle.

JUMÉLĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle.

jume sf [At: LTR / Pl: ~le / E: fr jumelle] Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul.

JUMÉLĂ s.f. (Tehn.) Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu șasiul unui vehicul. [< fr. jumelle].

JUMÉLĂ s. f. piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu șasiul unui vehicul. (< fr. jumelle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jumelá vb., ind. prez. 3 sg. jumeleáză

jumélă s. f., g.-d. art. jumélei; pl. juméle

jumélă s. f., g.-d. art. jumélei; pl. juméle

Intrare: jumela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumela
  • jumelare
  • jumelat
  • jumelatu‑
  • jumelând
  • jumelându‑
singular plural
  • jumelea
  • jumelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumelez
(să)
  • jumelez
  • jumelam
  • jumelai
  • jumelasem
a II-a (tu)
  • jumelezi
(să)
  • jumelezi
  • jumelai
  • jumelași
  • jumelaseși
a III-a (el, ea)
  • jumelea
(să)
  • jumeleze
  • jumela
  • jumelă
  • jumelase
plural I (noi)
  • jumelăm
(să)
  • jumelăm
  • jumelam
  • jumelarăm
  • jumelaserăm
  • jumelasem
a II-a (voi)
  • jumelați
(să)
  • jumelați
  • jumelați
  • jumelarăți
  • jumelaserăți
  • jumelaseți
a III-a (ei, ele)
  • jumelea
(să)
  • jumeleze
  • jumelau
  • jumela
  • jumelaseră
Intrare: jumelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jume
  • jumela
plural
  • jumele
  • jumelele
genitiv-dativ singular
  • jumele
  • jumelei
plural
  • jumele
  • jumelelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jumela

  • 1. A prinde, a monta în perechi (piese, instalații, mitraliere de bord).
    surse: MDN '00

etimologie:

jumelă

  • 1. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: