2 definiții pentru jumela


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUMELÁ vb. tr. a prinde, a monta în perechi (piese, instalații, mitraliere de bord). (< fr. jumeler)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jumelá vb., ind. prez. 3 sg. jumeleáză

Intrare: jumela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumela
  • jumelare
  • jumelat
  • jumelatu‑
  • jumelând
  • jumelându‑
singular plural
  • jumelea
  • jumelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumelez
(să)
  • jumelez
  • jumelam
  • jumelai
  • jumelasem
a II-a (tu)
  • jumelezi
(să)
  • jumelezi
  • jumelai
  • jumelași
  • jumelaseși
a III-a (el, ea)
  • jumelea
(să)
  • jumeleze
  • jumela
  • jumelă
  • jumelase
plural I (noi)
  • jumelăm
(să)
  • jumelăm
  • jumelam
  • jumelarăm
  • jumelaserăm
  • jumelasem
a II-a (voi)
  • jumelați
(să)
  • jumelați
  • jumelați
  • jumelarăți
  • jumelaserăți
  • jumelaseți
a III-a (ei, ele)
  • jumelea
(să)
  • jumeleze
  • jumelau
  • jumela
  • jumelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jumela

  • 1. A prinde, a monta în perechi (piese, instalații, mitraliere de bord).
    surse: MDN '00

etimologie: