8 definiții pentru judiciozitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUDICIOZITÁTE, judiciozități, s. f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuință. [Pr.: -ci-o-] – Judicios + suf. -itate.

JUDICIOZITÁTE, judiciozități, s. f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuință. [Pr.: -ci-o-] – Judicios + suf. -itate.

judiciozitate sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 120, 13/5 / P: ~ci-o~ / Pl: ~tăți / E: judicios[1] + -itate] 1 Bună judecată. 2 Înțelegere. 3 Cumpănire justă a lucrurilor. 4 Chibzuință. 5 Bun-simț. 6 Pricepere. corectată

  1. În original, greșit: judicos LauraGellner

JUDICIOZITÁTE s.f. Caracter judicios; chibzuință. [Pron. -ci-o-. / cf. fr. judicieusité].

JUDICIOZITÁTE s. n. caracter judicios. (< fr. judicieusité)

JUDICIOZITÁTE ~ăți f. Caracter judicios. /judicios + suf. ~itate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

judiciozitáte (-ci-o-) s. f., g.-d. art. judiciozitắții; pl. judiciozitắți

judiciozitáte s. f. (sil. -ci-o-), g.-d. art. judiciozității; pl. judiciozități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUDICIOZITÁTE s. v. chibzuială.

Intrare: judiciozitate
judiciozitate substantiv feminin
  • silabație: -ci-o- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • judiciozitate
  • judiciozitatea
plural
  • judiciozități
  • judiciozitățile
genitiv-dativ singular
  • judiciozități
  • judiciozității
plural
  • judiciozități
  • judiciozităților
vocativ singular
plural

judiciozitate

etimologie:

  • Judicios + sufix -itate.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • cf. limba franceză judicieusité
    surse: DN