2 intrări
13 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUDECIRE s. f. (Înv.) (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci.
judecire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: judeci] (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Eliberare din rumânie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUDECIRE s. f. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUDECI, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
judeci vtr [At: (a. 1670) IORGA, S. D. XIV, 325 / Pzi: ~cesc[1] / E: jude] 1-2 (Iuz, d. țărani) A (se) elibera din rumânie devenind țărani liberi. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUDECI, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
2) judecésc v. tr. Vechĭ. Prefac în judec (Gĭur. 107).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
judecire (înv.) s. f., g.-d. art. judecirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
judecire (înv.) s. f., g.-d. art. judecirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
judecire s. f., g.-d. art. judecirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
judeci (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecesc, 3 sg. judecește, imperf. 1 judeceam; conj. prez. 1 sg. să judecesc, 3 să judecească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
judeci (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecesc, imperf. 3 sg. judecea; conj. prez. 3 să judecească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
judeci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecesc, imperf. 3 sg. judecea; conj. prez. 3 sg. și pl. judecească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
judecire, judecirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) judeci. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Eliberare din rumânie. MDA2
etimologie:
- judeci DEX '09 MDA2 DEX '98
judeci, judecescverb
- 1. A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. DEX '09 MDA2 DEX '98
etimologie:
- judec DEX '09 DEX '98
- jude MDA2