6 definiții pentru judecire

Explicative DEX

JUDECIRE s. f. (Înv.) (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci.V. judeci.

judecire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: judeci] (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Eliberare din rumânie.

JUDECIRE s. f. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci.V. judeci.

Ortografice DOOM

judecire (înv.) s. f., g.-d. art. judecirii

judecire (înv.) s. f., g.-d. art. judecirii

judecire s. f., g.-d. art. judecirii

Intrare: judecire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • judecire
  • judecirea
plural
  • judeciri
  • judecirile
genitiv-dativ singular
  • judeciri
  • judecirii
plural
  • judeciri
  • judecirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

judecire, judecirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi judeci DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.