14 definiții pentru jucărie giucărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie.

JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie.

jucărie sf [At: NECULCE, ap. TDRG / V: giu~ / Pl: ~ii / E: juca + -ărie] 1 Glumă. 2 Lucru neînsemnat Si: fleac, bagatelă, joacă (3). 3 Joc de copii Si: joacă (4). 4 (Ccr) Obiect cu care se joacă copiii Si: (reg) jucăreie. 5 (Fig) Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva Si: marionetă, păpușă. 6 (Înv; îe) A strica ~ia cuiva A dejuca planurile cuiva.

JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect care servește la jocul copiilor. Eram și aici destul de sus... fiindcă... satele păreau mici ca niște jucării. GALACTION, O. I 346. În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărți de joc, din hîrtioare, Ea-și face parcuri și palate. VLAHUȚĂ, O. A. I 46. Începu a alerga iară după jucării, ca un copil ce era. ISPIRESCU, L. 307. ◊ Fig. Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. EMINESCU, O. I 100. ♦ Fig. Lucru ajuns la discreția unei forțe superioare, care dispune de el, îl domină. Simțeam acum că e o jucărie în mîna mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 130. El era o adevărată jucărie a naturii. NEGRUZZI, S. I 200. 2. Fig. Lucru de nimic, fleac. Zăpada ce-o lăsaseră în București era o jucărie față de ce găsiră la Amara. REBREANU, R. I 214. Poveți n-ascultă, vremi nu așteaptă; Toate-nainte-i jucării sînt. ALEXANDRESCU, M. 345.

JUCĂRÍE ~i f. 1) Obiect cu care se joacă copiii. 2) fig. Persoană ușor influențabilă, lipsită de voință și de personalitate; marionetă; păpușă. 3) fig. Obiect lipsit de orice valoare; lucru de nimic; fleac; bagatelă. [G.-D. jucăriei] /a (se) juca + suf. ~ărie

jucărie f. 1. glumă: ce, asta e jucărie? 2. obiect servind a face pe copii să petreacă; 3. ceea ce e lăsat în voia impetuoasă a elementelor: a fi jucăria vânturilor, a valurilor; fig. a soartei jucărie AL.

jucăríe f. (d. joc). Obĭect cu care se joacă copiiĭ (ca bilele, arșicele, soldațiĭ de plumb, păpușile ș.a.). Fig. Ceĭa ce e supus gustuluĭ saŭ puteriĭ altuĭa: acest pitic e o jucărie în mînile aceluĭ uriaș, corabia noastră era jucăria vîntuluĭ și a valurilor. Glumă, lucru ușor: această luptă n’a fost jucărie, algebra e o jucărie pentru el. – Fam. și jucărică, pl. ele.

ármă-jucăríe s. f. Jucărie în formă de armă ◊ „Poliția din Locarno [...] a constatat că s-au înmulțit cazurile în care răufăcătorii și-au amenințat victimele cu arme-jucării. I.B. 1 II 67 p. 4. ◊ „Poliția din orașul Barry (Canada), anunțată că se va comite o spargere la banca centrală, a ajuns la timp pentru a-i prinde pe infractori. Toată povestea fusese înscenată în chip de reclamă pentru armele-jucării produse de fabrica respectivă.” Cont. 18 II 77 p. 2. ◊ „Fabricanții de arme-jucării au trecut și la militarizarea celebrilor «roboți convertibili».” I.B. 28 XII 85 p. 8 (din armă + jucărie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jucăríe s. f., art. jucăría, g.-d. art. jucăríei; pl. jucăríi, art. jucăríile

jucăríe s. f., art. jucăría, g.-d. art. jucăríei; pl. jucăríi, art. jucăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUCĂRÍE s. v. bagatelă, fleac, nimic.

jucărie s. v. BAGATELĂ. FLEAC. NIMIC.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jucărie, jucării s. f. 1. ( intl.) pistol, armă de foc. 2. (er.) vulvă; vagin.

a-și lua jucăriile (și a pleca) expr. (glum.) a renunța la asocierea cu cineva; a pleca; a lăsa baltă

Intrare: jucărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jucărie
  • jucăria
plural
  • jucării
  • jucăriile
genitiv-dativ singular
  • jucării
  • jucăriei
plural
  • jucării
  • jucăriilor
vocativ singular
plural
giucărie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

jucărie giucărie

  • 1. Obiect cu care se joacă copiii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: jucărea, jucărică jucărioară attach_file 4 exemple
    exemple
    • Eram și aici destul de sus... fiindcă... satele păreau mici ca niște jucării. GALACTION, O. I 346.
      surse: DLRLC
    • În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărți de joc, din hîrtioare, Ea-și face parcuri și palate. VLAHUȚĂ, O. A. I 46.
      surse: DLRLC
    • Începu a alerga iară după jucării, ca un copil ce era. ISPIRESCU, L. 307.
      surse: DLRLC
    • figurat Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. EMINESCU, O. I 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: marionetă păpușă
    • diferențiere Lucru ajuns la discreția unei forțe superioare, care dispune de el, îl domină.
      exemple
      • Simțeam acum că e o jucărie în mîna mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 130.
        surse: DLRLC
      • El era o adevărată jucărie a naturii. NEGRUZZI, S. I 200.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Lucru neînsemnat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bagatelă fleac nimic (s.n.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Zăpada ce-o lăsaseră în București era o jucărie față de ce găsiră la Amara. REBREANU, R. I 214.
      surse: DLRLC
    • Poveți n-ascultă, vremi nu așteaptă; Toate-nainte-i jucării sînt. ALEXANDRESCU, M. 345.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Juca + sufix -ărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX