jovialitate sf [At: COSTINESCU / P: ~vi-a~ / Pl: ~tăți / E: fr jovialité] 1 Bună dispoziție. 2 Veselie. 3 Voioșie. 4 Comunicativitate.

*JOVIALITATE sf. Voioșie, fire voioasă, dispoziție veselă [fr.].

JOVIALITATE, jovialități, s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, bună dispoziție, voioșie. Spunea fel de fel de întîmplări, cu o jovialitate și o vervă de meridional. ANGHEL, PR. 145. După tonu-i de extremă jovialitate... se vede bine că d-l Costică s-a întîlnit astă-seară și cu alți prieteni. CARAGIALE, O. II 218. – Pronunțat: -vi-a-.

JOVIALITATE, jovialități, s. f. Însușirea de a fi jovial; bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – După fr. jovialité.

JOVIALITATE s.f. Veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. jovialité].

JOVIALITATE s. f. veselie, voioșie, bună dispoziție. (< fr. jovialité)

JOVIALITATE f. 1) Caracter jovial. 2) Comportare jovială. [G.-D. jovialității; Sil. -vi-a-] /<fr. jovialité

jovialitate f. dispozițiune jovială.

* jovialitáte f. (d. jovial). Calitatea de a fi jovial.

jovialitate (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialității

jovialitate (-vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialității

jovialitate s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. jovialității

JOVIALITATE s. v. veselie, voioșie.

jovialitate s.f. veselie, voioșie, <înv. și pop.> voie, <pop. și fam.> haihui, <pop.> răsfățare, <fam.> folie, <înv.> veselitură, vioșeală, vioșime, <fig.> înseninare. Fata este de o jovialitate debordantă.

jovialitate s. v. VESELIE. VOIOȘIE.