2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

joimări sf [At: DA / Pl: ~ici / E: joi1 + mare + -ică] (Pop) 1 Joimăriță (1). 2 (Îe) Ei, chef ~ico! Nu se poate. 3 Sărbătoare despre care cei credincioși cred că poate aduce mari pericole dacă nu este respectată.

JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță.

JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță.

joimăriță2 sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: joimir + -iță] (Înv; iuz) Soție a joimirului (1).

joimăriță1 sf [At: MARIAN, S. R., II, 267 / V: șo~ / Pl: ~țe / E: joi1 + mare + -iță] (Pop) 1 (Mtp) Ființă imaginară cu aspect de femeie respingătoare, despre care se crede că pedepsește, în noaptea care precede Joia Mare, pe fetele și femeile leneșe la tors și la dărăcit Si: joimărică (1). 2 (Pan; fig) Femeie foarte urâtă. 3 (Fig) Sperietoare pentru copii. 4 Obicei popular practicat în Joia Mare, când flăcăii umblă prin sat pe la casele fetelor de măritat și unde găsesc cânepa sau inul netoarse, le iau și le pun pe foc. 5 Comemorare a joii în care a fost prins Mântuitorul Iisus Hristos de către evrei. 6 (Om) Bufniță (Bubo bubo).

JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. (Mitologie populară) Ființă imaginară cu înfățișare de femeie urîtă și respingătoare, care pedepsește pe fetele leneșe la tors. ♦ Fig. Femeie pocită, urîtă. Mărită-mă, măiculiță, C-am ajuns o joimăriță. TEODORESCU, P. P. 337.

JOIMĂRÍȚĂ ~e f. folc. Personaj fantastic, imaginat în chip de femeie rea și urâtă, care în noaptea ce precedă joia mare pedepsește fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. /joi + mare + suf. ~iță

joimăriță f. 1. sărbătoare de Joi-mari; 2. iazmă ce poporul crede că umblă în ajunul zilei de Joi-mari ca să pedepsească pe fetele leneșe la tors; 3. bufniță de noapte (din cauza aspectului ei fioros); 4. fig. fată bătrână.

joĭmăríță f., pl. e (var. din șoĭmăriță contaminat cu Joĭa mare. Cp. și cu vgerm. mara, demon, care e în fr. cauchemar, vis groaznic). Munt. Mold. O femeĭe îngrozitoare care, după credința poporuluĭ, pedepsește fetele leneșe („care nu termină lucru de mînă pînă în Joĭa mare”). – Și șoĭmáne și șoĭmăríțe (Gor. 88), niște zîne care te lovesc de emiplexie și alte boale. – Și joĭmărică (und?). V. brezaĭa și baba-turca.

șoĭmáne și șoĭmăríțe f. pl., V. joĭmărița.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

joimăríță (joi-) s. f., g.-d. art. joimăríței; pl. joimăríțe

joimăríță s. f., g.-d. art. joimăríței; pl. joimăríțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JOIMĂRÍȚĂ s. v. bufniță, buhă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

joimărícă s.f. (pop.) V. joimăríță.

joimăríță1 s.f. (pop.) 1. ființă mitologică având înfățișarea unei femei urăte și spurcate, cu cap mare și cu părul despletit, cu dinții mari și rânjiți; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă. 2. obicei țărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna și inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii și inului netors). 3. buhă, bufniță. 4. (fig.) fată bătrână.

joimăríță2, joimăríțe, s.f. (înv.) soția joimirului.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

șoimăríță s. f. v. joimăriță.

Intrare: joimărică
joimărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: joimăriță
joimăriță substantiv feminin
  • silabație: joi- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joimăriță
  • joimărița
plural
  • joimărițe
  • joimărițele
genitiv-dativ singular
  • joimărițe
  • joimăriței
plural
  • joimărițe
  • joimărițelor
vocativ singular
plural
joimărică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joimări
  • joimărica
plural
  • joimărice
  • joimăricele
genitiv-dativ singular
  • joimărice
  • joimăricei
plural
  • joimărice
  • joimăricelor
vocativ singular
plural

joimăriță joimărică

  • 1. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. figurat popular Femeie foarte urâtă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mărită-mă, măiculiță, C-am ajuns o joimăriță. TEODORESCU, P. P. 337.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Joi + mare + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX