JITAR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar.

jătări v vz jitări

jitar sm [At: (a. 1776) URICARIUL IV, 51/21 / V: jut~, (înv) jutariu / Pl: ~i / E: rs житарь] (Reg) Paznic al semănăturilor.

jitări vi [At: AGÂRBICEANU, D. Ț. 98 / V: jăt~, jut~ / Pzi: ~resc / E: jitar] (Reg) A păzi semănăturile.

jutar sm vz jitar

jutariu sm vz jitar

jutări v vz jitări

jitări vb. IV. intr. (reg.) A îndeplini funcția de jitar. • prez.ind. -esc. /jitar + -i.

JITAR sm. Păzitor de țarină (care ia seama să nu intre vitele prin semănături, și să facă stricăciuni): rămîn... holdele fără ~ și nimeni nu se atinge de ele (crg.); ~ul sări din colibă... și deschise parta de nuiele ce tăia drumul (d.-zamf.); ian, o țară de jac, satu lui Cremine, fără cîni și fără ~i (alecs.) [vsl.]

JÎTAR = JITAR...

JITAR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., scr. žitar.

JITAR, jitari, s. m. (Regional) Păzitor de țarină. V. pîndar. Rămîn... holdele fără jitar și nime nu se atinge de ele. CREANGĂ, A. 72. Satu lui Cremine, fără cîni și fără jitari. ALECSANDRI, T. 47. Chema... Cînd pe stăpînu-său cu jordia în mînă Să-l scoată din grădină, Apoi și pe jitar. DONICI, F. 45.

JĂTĂRI vb. IV. v. jitări.

JITAR ~i m. înv. Paznic la semănăturile din câmp; pândar. /<bulg., sb. žitar

A JITĂRI ~esc intranz. înv. A practica ocupația de jitar; a fi jitar. /Din jitar

jitar m. Mold. păzitor de țarină: rămân holdele fără jitar CR. [Rus. JITAR, îngrijitor de grânare (y. jigniță)].

jitár m. (vsl. žitarĭ, pitar, grînar [negustor de grîu], d. žito, recoltă, žiti-živon, a trăi; bg. sîrb. žitar, negustor de grîu, rus. žitarĭ, inspector de grîne. V. jitniță, jivină). Est. Pîndar, păzitor de semănăturĭ.

jitar (reg.) s. m., pl. jitari

jitări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jităresc, 3 sg. jitărește, imperf. 1 jităream; conj. prez. 1 sg. să jităresc, 3 să jitărească

jitar (reg.) s. m., pl. jitari

jitări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jităresc, imperf. 3 sg. jitărea; conj. prez. 3 să jitărească

jitar s. m., pl. jitari

jitări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jităresc, imperf. 3 sg. jitărea; conj. prez. 3 sg. și pl. jitărească

jitar.

jitar (jitari), s. m. – Persoană angajată să păzească semănăturile. Sl. (bg., rus.) žitarĭ, din sl. žito „grîu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). – Der. jităreasă, s. f. (nevastă de jitar); jitărie, s. f. (locuința jitarului; impozit); jitărit, s. n. (consum, drept); jitniță (var. jigniță), s. f. (hambar), din sl. žitĭnica, cf. bg., rus. žitnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81); jitnicer (var. jignicer), s. m. (înv., dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale armatei sau ale curții domnești); jitnicereasă (var. jitniceroaie), s. f. (nevastă de jitnicer). Jetui, vb. refl. (Trans., a se umfla, a se ghiftui), pus în legătură de Drăganu, Dacor., IX, 209, cu cuvintele precedente, pare mai curînd o var. de la ghiftui, ca jilău față de gealău sau jirav față de ghirav, firav.

jitar, jitari s. m. (deț.) gardian.

JITAR s. v. pândar.

JITĂRI vb. v. pândi.

jitar s.m. 1 (reg.) v. Paznic. Pândar. 2 (arg.) v. Gardian. Temnicer.

jitări vb. IV. intr. (reg.; despre oameni) v. Pândări. Pândi.

jitar s. v. PÎNDAR.

jitări vb. v. PÎNDI.