14 definiții pentru jitar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar.

jitar sm [At: (a. 1776) URICARIUL IV, 51/21 / V: jut~, (înv) jutariu / Pl: ~i / E: rs житарь] (Reg) Paznic al semănăturilor.

JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., scr. žitar.

JITÁR, jitari, s. m. (Regional) Păzitor de țarină. V. pîndar. Rămîn... holdele fără jitar și nime nu se atinge de ele. CREANGĂ, A. 72. Satu lui Cremine, fără cîni și fără jitari. ALECSANDRI, T. 47. Chema... Cînd pe stăpînu-său cu jordia în mînă Să-l scoată din grădină, Apoi și pe jitar. DONICI, F. 45.

JITÁR ~i m. înv. Paznic la semănăturile din câmp; pândar. /<bulg., sb. žitar

jitar m. Mold. păzitor de țarină: rămân holdele fără jitar CR. [Rus. JITAR, îngrijitor de grânare (y. jigniță)].

jitár m. (vsl. žitarĭ, pitar, grînar [negustor de grîu], d. žito, recoltă, žiti-živon, a trăi; bg. sîrb. žitar, negustor de grîu, rus. žitarĭ, inspector de grîne. V. jitniță, jivină). Est. Pîndar, păzitor de semănăturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jitár (jitári), s. m. – Persoană angajată să păzească semănăturile. Sl. (bg., rus.) žitarĭ, din sl. žito „grîu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). – Der. jităreasă, s. f. (nevastă de jitar); jitărie, s. f. (locuința jitarului; impozit); jitărit, s. n. (consum, drept); jitniță (var. jigniță), s. f. (hambar), din sl. žitĭnica, cf. bg., rus. žitnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81); jitnicer (var. jignicer), s. m. (înv., dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale armatei sau ale curții domnești); jitnicereasă (var. jitniceroaie), s. f. (nevastă de jitnicer). Jetui, vb. refl. (Trans., a se umfla, a se ghiftui), pus în legătură de Drăganu, Dacor., IX, 209, cu cuvintele precedente, pare mai curînd o var. de la ghftui, ca jilău față de gealău sau jirav față de ghirav, firav.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jitar, jitari s. m. (deț.) gardian.

Intrare: jitar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jitar
  • jitarul
  • jitaru‑
plural
  • jitari
  • jitarii
genitiv-dativ singular
  • jitar
  • jitarului
plural
  • jitari
  • jitarilor
vocativ singular
  • jitarule
  • jitare
plural
  • jitarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jitar

  • 1. regional Persoană angajată să păzească semănăturile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pândar attach_file 3 exemple
    exemple
    • Rămîn... holdele fără jitar și nime nu se atinge de ele. CREANGĂ, A. 72.
      surse: DLRLC
    • Satu lui Cremine, fără cîni și fără jitari. ALECSANDRI, T. 47.
      surse: DLRLC
    • Chema... Cînd pe stăpînu-său cu jordia în mînă Să-l scoată din grădină, Apoi și pe jitar. DONICI, F. 45.
      surse: DLRLC

etimologie: