2 intrări

17 definiții

jepí, jepésc, vb. IV (reg.) a arde una cu biciul, a croi pe cineva cu biciul.

jepi m. pl. soiu de brad pitic ce se află numai pe vârful munților (Pinus pumilio). [Origină necunoscută].

JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo).Et. nec.

JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo).Et. nec.

JEP, jepi, s. m. (Mai ales la pl.) Arbust din familia pinului, cu ramurile adesea culcate la pămînt; crește în regiunea alpină sub formă de tufișuri (Pinus pumilia); (mold.) jneapăn.

jep (arbust) s. m., pl. jepi

JEP s. 1. v. jneapăn. 2. v. pin pitic.

JEP ~i m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jneapăn. /Orig. nec.

jep1 (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea câinilor și a porcilor; murdărie, jeg, slin. 2. Murdărie pe pielea omului; jeg, slin, râp.

jep2, jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean.

jep n. boală de piele la câini. [Origină necunoscută].

2) jep și jip m., pl. urĭ (ung. ?). Vest. Rîĭe la porcĭ orĭ la cînĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

JEPI, denumirea a două vârfuri situate pe versantul prahovean al masivului Bucegi (J. Mici, 2.148 m și J. Mari. 2.071 m). Alcătuite din conglomerate și acoperite de diferite esențe lemnoase, inclusiv jnepeni (în partea superioară).

JEP s. (BOT.) 1. (Pinus mugo) jneapăn, (prin Mold. și Bucov.) sosnár. 2. (Pinus pumilio) jneapăn, pin pitic, (reg.) cățî́n, durzắu.

Intrare: jep
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jep jepul
plural jepi jepii
genitiv-dativ singular jep jepului
plural jepi jepilor
vocativ singular
plural
Intrare: jepi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) jepi jepire jepit jepind singular plural
jepește jepiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jepesc (să) jepesc jepeam jepii jepisem
a II-a (tu) jepești (să) jepești jepeai jepiși jepiseși
a III-a (el, ea) jepește (să) jepească jepea jepi jepise
plural I (noi) jepim (să) jepim jepeam jepirăm jepiserăm, jepisem*
a II-a (voi) jepiți (să) jepiți jepeați jepirăți jepiserăți, jepiseți*
a III-a (ei, ele) jepesc (să) jepească jepeau jepi jepiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

jep

  • 1. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (Pinus mugo).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: