9 definiții pentru jelitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
jelitor, ~oare [At: ALECSANDRI, P. I, 94 / V: jăl~ / Pl: ~i, ~oare / E: jeli + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care jelește (1). 3-4 a Care produce (tristețe sau) jale1 (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care suferă, care jelește; care inspiră jale, jalnic; tînguitor. Că ți-i casa jelitoare Și de pîne și de sare. MARIAN, S. 9. (Cu pronunțare regională) De la noi ce mai dorești?... Fag de miere-ndulcitoare Și vro doină jălitoare? ALECSANDRI, P. I 94.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JELITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care manifestă jale față de cineva sau de ceva; pătruns de jale. 2) fig. (despre sunete, melodii, voci) Care exprimă jale; plin de jale; jalnic; plângător, tânguitor. /jeli + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jelitor a. 1. care se jelește 2. jalnic: glas de clopot jelitor AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
JELITÓR adj. v. jalnic, sfâșietor, tânguios, tânguitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jelitor adj. v. JALNIC. SFÎȘIETOR. TÎNGUIOS. TÎNGUITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
jelitor
- 1. Care (se) jelește; care inspiră jale.exemple
- Că ți-i casa jelitoare Și de pîne și de sare. MARIAN, S. 9.surse: DLRLC
- cu pronunțare regională De la noi ce mai dorești?... Fag de miere-ndulcitoare Și vro doină jălitoare? ALECSANDRI, P. I 94.surse: DLRLC
-
- 2. Care manifestă jale față de cineva sau de ceva; pătruns de jale.surse: NODEX
etimologie:
- Jeli + sufix -tor.surse: DEX '09 DEX '98 NODEX