4 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

japonéză s. f. (alim.) Tip de chiflă împletită ◊ „Cina a constat dintr-o japoneză și o cană de lapte.” (formal din s. japoneză, prin asemănare cu cocul femeilor japoneze; DEX – alte sensuri)

JAPONÉZĂ f. mai ales art. Limba japonezilor. /<fr. japonais

JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

japonez, ~ă [At: DRĂGHICI, R. 155 / Pl: ~i, ~e / E: fr japonais] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Japoniei Si: nipon. 3-4 smf, a (Om) care este originar din Japonia. Si: nipon. 5 smp Populație care locuiește în Japonia. 6-7 a Care aparține (Japoniei sau) japonezilor (5) Si: (iuz) japanicesc (1-2). 8-9 a Care este caracteristic (Japoniei sau) japonezilor (5) Si: (iuz) japanicesc (3-4). 10-11 a Care se referă (la Japonia sau) la japonezi (5) Si: (iuz) japanicesc (5-6). 12 sf Limbă vorbită de japonezi (5).

JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau care este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia sau la japonezi; nipon. ◊ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.

JAPONÉZ2, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei.

JAPONÉZ1, -Ă, japonezi, -e, adj. Din Japonia, care aparține Japoniei sau populației ei. Limba japoneză.Vedea pentru întîia oară păsările zugrăvite pe paravanele japoneze, în ființă vie. ARGHEZI, P. T. 160.

JAPONÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Japonia. II. adj. referitor la Japonia sau la populația ei. ♦ arta ~ă = artă dezvoltată în Japonia, prezentând influențe chineze și coreene, caracterizată prin construcții arhitecturale religioase (pagode) și civile (palate) din lemn, cu acoperișul curbat, cu sculpturi în lemn, bronz sau piatră și cu picturi de un mare rafinament. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Japonia. III. s. f. chiflă împletită. (< fr. japonais)

grévă japonéză sint. s. Grevă simbolică, fără încetarea lucrului; semn distinctiv: o banderolă ◊ „Începând de ieri, Sindicatul Independent al Actorilor Profesioniști din România a trecut de la greva japoneză la pichetele de protest.” R.l. 18 X 95 p. 24. ◊ „Studenții au declarat grevă japoneză. Timișoara internaț. 51/95 p. 7 (după fr. grève japonaise)

JAPONÉZ1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Japoniei sau populației ei; din Japonia; nipon. /<fr. japonais

JAPONÉZ2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau este originară din Japonia; nipon. /<fr. Japonais

* japonéz, -ă adj. Locuitor din Japonia orĭ de neam japonez. Adj. Al Japoniiĭ, din Japonia: steagu japonez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei

japonéză (limba) s. f., g.-d. art. japonézei

japonéz adj. m., s. m., pl. japonézi; adj. f., s. f. japonéză, pl. japonéze

japonéz s. m., adj. m., pl. japonézi; f. sg. japonéză, g.-d. art. japonézei, pl. japonéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

japonéz (japonéză), adj. – Nipon. Fr. japonaise, cu extindere la m. a consoanei caracteristice f. (după DAR, din it. giapponese, ceea ce pare incert); pentru der., cf. amorez.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

JAPONÉZĂ s. f. (cf. fr. japonais): limbă mon-khmer – a doua ca importanță, după chineză, în Extremul Orient, vorbită de japonezi, în număr de aproape o sută de milioane, în arhipelag, în insulele Ryukyu, și de cei din S.U.A., Brazilia și insulele Hawaii. Începând cu secolul al VI-lea, influența culturii chineze asupra celei japoneze s-a accentuat, fiind evidentă în folosirea de către japonezi a aceleiași scrieri și în împrumuturile de cuvinte din limba chineză într-o mare proporție. Primele texte japoneze datează din secolul al VII-lea sau al VIII-lea, când misionari budiști, chinezi și coreeni, au început să noteze cu scriere chineză ideografică limba japoneză. Adoptarea acestei scrieri străine a durat câteva secole, deoarece j. este o limbă flexionară, nu izolantă ca limba chineză. Datorită unui preot japonez care a creat un sistem fonetic silabic – kana – de notare a limbii j., s-a putut realiza apoi o variantă a acestuia – katakana – cu ideograme simplificate, care a devenit scrierea obligatorie în presă și în transcrierea cuvintelor împrumutate din limbile europene (în coloane verticale, de la dreapta la stânga). Sistemul modern de scriere japonez, alcătuit pe baza principiilor fonetic și hieroglific, folosește diverse tipuri de scriere: o scriere pur fonetică, bazată pe semnele silabice kana, în care pot fi scrise toate cuvintele limbii j.; o scriere hieroglifică, tradițională, care însă își îngustează tot mai mult sfera de întrebuințare; o transcriere latină, folosită curent în dicționare bilingve, în ziare, ghiduri etc. Vocabularul limbii j. este foarte bogat, cuprinzând în măsură aproape egală cuvinte japoneze și împrumuturi din chineză, la acestea adăugându-se împrumuturile din limbile europene (portugheză, olandeză, germană, franceză și engleză). În j. există multe expresii pitorești și formule de politețe. Cuvintele indigene japoneze se termină numai în vocală și nu încep cu o oclusivă sonoră (cu excepția lui d); ele sunt în majoritate bisilabice, nu au un accent principal. J. nu cunoaște categoria gramaticală a genului, categoria de număr este destul de vagă, cazurile sunt marcate prin elemente puse după nume, la verb predomină formele impersonale, are multe moduri și timpuri, multe numerale împrumutate din chineză, iar ordinea cuvintelor în frază este fixă. Vechea limbă literară scrisă s-a păstrat până la începutul secolului nostru, iar noua limbă literară j., modernă, fixată în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, pe baza dialectului din Tokio – Yokohama, a devenit limbă națională la începutul secolului al XX-lea, păstrând însă și unele forme vechi. J. cuprinde trei mari grupuri de dialecte: din est, din vest și din sud (insulele Ryukyu).

arată toate definițiile

Intrare: japoneză (chiflă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • japone
  • japoneza
plural
  • japoneze
  • japonezele
genitiv-dativ singular
  • japoneze
  • japonezei
plural
  • japoneze
  • japonezelor
vocativ singular
  • japone
  • japonezo
plural
  • japonezelor
Intrare: japoneză (persoană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • japone
  • japoneza
plural
  • japoneze
  • japonezele
genitiv-dativ singular
  • japoneze
  • japonezei
plural
  • japoneze
  • japonezelor
vocativ singular
  • japone
  • japonezo
plural
  • japonezelor
Intrare: cireș japonez
cireș japonez substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cireș japonez
  • cireșul japonez
plural
  • cireși japonezi
  • cireșii japonezi
genitiv-dativ singular
  • cireș japonez
  • cireșului japonez
plural
  • cireși japonezi
  • cireșilor japonezi
vocativ singular
plural
Prunus serrulata biologie  nomenclatura binară
compus
  • Prunus serrulata
Intrare: japonez (adj.)
japonez1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • japonez
  • japonezul
  • japonezu‑
  • japone
  • japoneza
plural
  • japonezi
  • japonezii
  • japoneze
  • japonezele
genitiv-dativ singular
  • japonez
  • japonezului
  • japoneze
  • japonezei
plural
  • japonezi
  • japonezilor
  • japoneze
  • japonezelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

japoneză (chiflă)

  • 1. Chiflă împletită.
    surse: MDN '00

etimologie:

japonez (adj.)

  • 1. Care aparține Japoniei sau japonezilor, privitor la Japonia ori la japonezi.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: nipon (adj.) un exemplu
    exemple
    • Vedea pentru întîia oară păsările zugrăvite pe paravanele japoneze, în ființă vie. ARGHEZI, P. T. 160.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Arta japoneză = artă dezvoltată în Japonia, prezentând influențe chineze și coreene, caracterizată prin construcții arhitecturale religioase (pagode) și civile (palate) din lemn, cu acoperișul curbat, cu sculpturi în lemn, bronz sau piatră și cu picturi de un mare rafinament.
      surse: MDN '00
    • surse: DEX '09 DLRLC MDN '00

etimologie:

japonez, -ă (persoană) japonez japoneză

  • 1. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: nipon, -ă (persoană)

etimologie: