JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geantă s. f.] – Din fr. jante.

JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

geantă² sf vz jantă

jantă² sf [At: LTR / V: gea~ / Pl: ~te / E: fr jante] 1 Parte exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., care permite montarea pe roată a unui pneu. 2 (Îe) A rămâne (sau a fi) pe ~ A avea cauciucul dezumflat. 3 (Fam; îae) A rămâne fără bani.

jantă¹ sf [At: H XVII, 232 / Pl: ~te / E: ns cf mg zsana „femeie certăreață”] (Reg) Femeie rea.

janț² sn [At: H II, 173 / V: ~ă sf, jeanț / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Grăsime care se scurge din cașul stors de zer Si: (reg) jantiță¹ (1). 2 Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval Si: (reg) jantiță¹ (2). 3 Parte lichidă rămasă după coagularea laptelui Si: (reg) jantiță¹ (3). 4 Zară fiartă rămasă de la prepararea urdei Si: (reg) jantiță¹ (4). 5 (Îs) ~ acru Zer conservat pentru iarnă. 6 (Îs) ~ cu caș Caș dulce amestecat cu zer. 7 (Prin confuzie) Jintiță (1).

janță sf vz janț²

jeanț sn vz janț²

JANȚ¹ sbst. 🐑 Cel din urmă zăr ce a mai rămas în caș, după ce acesta s’a stors bine prin frămîntare; din acest din urmă zăr, care se scurge din cașul pus sub teasc, se scoate apoi untul; numit și „jintuit” sau „jintuială”; s’a pus să frămînte apăsat, printre degete, cașul, ca să iasă ~ul (jip.); au sorbit, cît au sorbit cu toții, din bureții tocați mărunt și fierți în ~ (lung.).

JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geantă s. f.] – Din fr. jante.^[1]

JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.

JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară, circulară a unei roți (pe care se montează anvelopa la automobile, biciclete etc). V. obadă. ◊ Expr. A fi (sau a rămîne) pe jantă = (despre automobile, biciclete etc.) a avea cauciucul dezumflat; (familiar; despre oameni) a rămîne fără bani, a fi în pană de bani.

JANȚ s. n. Zer untos care se scurge de sub teasc la prepararea cașului.

JANȚ², janțuri, s. n. 1. Grăsime care se scurge din cașul stors de zer. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la urda frămîntată.

GEANTĂ s.f. v. jantă.

JANTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊ A rămîne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămîne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante].

JANTĂ s. f. partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul. ♦ a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (< fr. jante)

JANTĂ ~e f. Parte în formă de cerc a roții unui vehicul, pe care se montează pneurile. [G.-D. jantei] /<fr. jante

JANȚ ~uri n. 1) Zer gras care se scurge la fabricarea cașcavalului din cașul stors și opărit. 2) Parte lichidă care rămâne după separarea laptelui coagulat. 3) Parte lichidă care rămâne după separarea urdei. /Orig. nec.

janț n. zer ce se scurge din cașul pus sub teasc. [Tras din jântiță].

1) janț n., pl. urĭ. Vest. Zeru untos care se scurge din cașu pus într’o pînză supt teasc după ce s’a stors cu mîna și frămîntat. (Vicĭu). – În Dobr. = „jintiță”.

geantă (poșetă; servietă) s. f., g.-d. art. genții; pl. genți

jantă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante

janț² (zer) s. n.

janț¹ (stâncă) s. n., pl. janțuri

jantă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante

janț¹ (zer) s. n.

jantă (tehn.) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante

janț (zer) s. n., pl. janțuri

geantă (v. jantă)

jantă (la vehicul, nu: geantă), pl. jante

GEANTĂ s. v. jantă. (~ a roții unei mașini.)

JANTĂ s. geantă. (Jantă a roții unei mașini.)

JANȚ s. v. jintuit.

jantă s.f. 1 (auto) ‹rar› obadă. Jantele mașinii sunt din oțel inoxidabil. 2 (arg.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).

janț¹ s.n. jintuială, jintuit. Janțul este zerul untos care se scurge de sub teasc la prepararea cașului.

GEANTĂ s. jantă. (~ a roții unei mașini.)

JANTĂ s. geantă. (~ a roții unei mașini.)

JANȚ s. jintuială, jintuit. (~ al cașului.)

geantă (genți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61.

janț s. n. – Zer scurs din cașul stors. – Var. janță. Origine incertă. Pare a fi un deverbal al sl. žĕti, žimą, žimeši „a presa”, care nu a lăsat reprezentant direct în rom. Der. nu este clară; și nu se poate afirma cu siguranță că este cuvînt identic cu janț, s. n. (Olt., țanc, stîncă), jantă, s. f. „femeie de moravuri ușoare”, pe care DAR îl pune în legătură cu mag. zsana „gaiță”, jantiță, s. f. (pește mărunt). Tiktin îl pune în legătură pe janț cu germ. Sahne, care nu pare convingător. Dacă depinde de sl. žĕti, aparține aceleiași familii ca jintui, vb. (a presa, a stoarce brînza; a stoarce; a amesteca, a bate), din sl. *žĕtovati; jintuită (var. jintuit), s. f. și n. (zer de lapte); jintuială, s. f. (acțiunea de a stoarce cașul); jintuitoare, s. f. (storcătoare); jintălău, s. n. (storcătoare). Cf. jintiță.

jantă s.f. (reg.) muiere rea.

a rămâne lefter / pe geantă expr. a rămâne fără bani; a-și pierde averea.

jantă, jante s. f. (eufem.) prostituată.

pe geantă / jantă expr. rămas fără un ban, lefter