34 de definiții pentru jandarm

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.

JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.

jandarm sm [At: (a. 1872) URICARIUL, XXII, 46 / V: (înv) ~ar, ~arnic, jăndar, jândar, jendar, jendariu, jen~, jindar, jindariu / Pl: ~i / E: fr gendarme] Militar din corpul jandarmeriei.

JANDÁRM, jandarmi, s. m. Soldat care făcea parte din corpul jandarmeriei. La o masă, lîngă ușa [cîrciumii], un jandarm... stătea la un pahar cu Anton Nacu. REBREANU, R. I 136. Jandarmii dumitale îs niște hoți, mai răi decît cei din codru. SP. POPESCU, M. G. 64. – Variantă: (popular) jandár (DUMITRIU, N. 167, CAMILAR, T. 121, PAS, L. II 249) s. m.

JANDÁRM s.m. Militar din jandarmerie. [< fr. gendarme].

JANDÁRM s. m. 1. militar din jandarmerie. 2. (fam.) femeie solidă cu un aer autoritar. (< fr. gendarme)

JANDÁRM ~i m. Militar din cadrul jandarmeriei. /<fr. gendarme

jandarm m. soldat din jandarmerie (=fr. geandarme).

* jandárm m. (fr. gendarme, din gens d’armes, de arme). Soldat însărcinat cu siguranța publică. Fig. Iron. Femeĭe prea înaltă și robustă (vivandieră). – Pop. (Trans. Bucov. Mold. nord) jandár (ung. zsandár, rut. žandar). – În România sînt jandarmĭ pedeștrĭ, care fac parte din armata activă și aŭ rezidența în Bucureștĭ și Iașĭ. Ceĭ foștĭ călărĭ se numesc astăzĭ soldați de escortă regală. Adevărațiĭ jandarmĭ sînt ceĭ ruralĭ, care-s foștĭ soldațĭ activĭ, angajațĭ cu leafă. Eĭ aŭ fost înființațĭ la 1893 de partidu conservator și eraŭ vre-o 2000, toțĭ călărĭ, înlocuindu-ĭ în acest rol pe călărașĭ. Maĭ pe urmă, număru celor călărĭ s’a redus. Partidu liberal s’a agitat furios contra acestor „schingĭuitori ai poporuluĭ” și a promis că-ĭ va desființa. Dar, cînd a venit la putere, nu numaĭ n’a putut comite această nebunie, ci a sporit număru jandarmilor. La început jandarmiĭ formaŭ companiĭ, apoĭ batalioane, iar pe ziŭa de 1 ianuarĭŭ 1921 au fost constituițĭ în 11 regimente. Reg. 1 cuprinde județele: Dolj, Gorj, Romanațĭ, Vîlcea, Mehedinți, Olt; reg. 2: Ilfov, Dîmbovița, Argeș, Teleorman, Vlașca, Prahova, Muscel: reg. 3: Covurluĭ, Tutova, Tecucĭ, Putna, R. Sărat, Buzăŭ; reg. 4: Iașĭ, Vasluĭ, Roman, Neamțu, Suceava, Botoșanĭ, Bacăŭ; reg. 5: Cetatea Albă, Ismail, Cahul, Tighina; reg. 6: Chișinăŭ, Orheĭ, Soroca, Bălțĭ, Fălciŭ; reg. 7: Cluj, Bihor (Beĭuș), Dej, Oradea Mare, Satu Mare, Maramureș, Zalăŭ, Turda; reg. 8: Brașov, Făgăraș, Sibiŭ, Tîrnava Mică, Tîrnava Mare, Mureș, Orheĭ, Cĭuc, Treĭ Scaune; reg. 9: Timiș, Arad, Torontal, Lugoj, Caransebeș, Huniedoara, Petroșanĭ, Alba Inferioară; reg. 10: Bistrița, Dorohoĭ, Hotin, Cernăuțĭ, Storojineț, Cîmpulung, Rădăuțĭ: reg. 11: Constanța, Tulcea, Caliacra, Durostor, Brăila, Ialomița.

JANDÁR s. m. v. jandarm.

gendar[1] sm vz jandarm

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

gendarm[1] sm vz jandarm

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

*gendárm, răŭ scris îld. jandarm.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+femeie-jandarm s. f., g.-d. art. femeii-jandarm; pl. femei-jandarm

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JANDÁRM s. (MIL.) (reg.) strajă, (înv.) cavas, colgiu.

JANDARM s. (MIL.) (reg.) strajă, (înv.) cavas, colgiu.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jandárm (jandármi), s. m. – Militar, agent al poliției rurale. – var. (pop.) jandar, jendar(iu), jăndar. Mr. geandar. Fr. gendarme; în mr., din it. gendarme, cf. tc. candarma, alb. ğandarmë, bg. žandarm, sb. žandar. Este cuvînt popular, datorită uzului său administrativ. – Der. jandarmerie, s. f. (post de jandarmi); jandarmeresc, adj. (de jandarm).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jandárnic s.m. (înv.) jandarm.

jăndár, jăndari, (jandar, jendar, jindar), s.m. – (pop.) Jandarm: „Ducă-să-n boală, Ciufu Nopții, că tătă noaptea m-o purtat pe mine și pe jendaru de ungur, din Pătrova...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 94). ♦ În perioada interbelică, în Maramureș (precum și în regiunea de nord-vest a Transilvaniei), funcționa regimentul 7 de jandarmi (Scriban, 1939). – Din magh. zsandár, ucr. žandar (DER) < fr. gendarme, din gens dármes, la fel ca și rom. jandarm.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jandarm, jandarmi s. m. 1. (glum.) soție, nevastă. 2. femeie cu înfățișare masculină și comportament autoritar.

a scoate jandarii expr. (cart., înv.) a scoate banii.

Intrare: jandarm
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jandarm
  • jandarmul
  • jandarmu‑
plural
  • jandarmi
  • jandarmii
genitiv-dativ singular
  • jandarm
  • jandarmului
plural
  • jandarmi
  • jandarmilor
vocativ singular
  • jandarmule
  • jandarme
plural
  • jandarmilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jandar
  • jandarul
  • jandaru‑
plural
  • jandari
  • jandarii
genitiv-dativ singular
  • jandar
  • jandarului
plural
  • jandari
  • jandarilor
vocativ singular
  • jandarule
  • jandare
plural
  • jandarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gendar
  • gendarul
plural
  • gendari
  • gendarii
genitiv-dativ singular
  • gendar
  • gendarului
plural
  • gendari
  • gendarilor
vocativ singular
  • gendarule
  • gendare
plural
  • gendarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gendarm
  • gendarmul
plural
  • gendarmi
  • gendarmii
genitiv-dativ singular
  • gendarm
  • gendarmului
plural
  • gendarmi
  • gendarmilor
vocativ singular
  • gendarmule
  • gendarme
plural
  • gendarmilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jandarnic
  • jandarnicul
  • jandarnicu‑
plural
  • jandarnici
  • jandarnicii
genitiv-dativ singular
  • jandarnic
  • jandarnicului
plural
  • jandarnici
  • jandarnicilor
vocativ singular
  • jandarnicule
  • jandarnice
plural
  • jandarnicilor
substantiv masculin (M71)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jendariu
  • jendariul
plural
  • jendari
  • jendarii
genitiv-dativ singular
  • jendariu
  • jendariului
plural
  • jendari
  • jendarilor
vocativ singular
  • jendariule
plural
  • jendarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jendarm
  • jendarmul
plural
  • jendarmi
  • jendarmii
genitiv-dativ singular
  • jendarm
  • jendarmului
plural
  • jendarmi
  • jendarmilor
vocativ singular
  • jendarmule
  • jendarme
plural
  • jendarmilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jindar
  • jindarul
plural
  • jindari
  • jindarii
genitiv-dativ singular
  • jindar
  • jindarului
plural
  • jindari
  • jindarilor
vocativ singular
  • jindarule
  • jindare
plural
  • jindarilor
substantiv masculin (M71)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jindariu
  • jindariul
plural
  • jindari
  • jindarii
genitiv-dativ singular
  • jindariu
  • jindariului
plural
  • jindari
  • jindarilor
vocativ singular
  • jindariule
plural
  • jindarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăndar
  • jăndarul
plural
  • jăndari
  • jăndarii
genitiv-dativ singular
  • jăndar
  • jăndarului
plural
  • jăndari
  • jăndarilor
vocativ singular
  • jăndarule
  • jăndare
plural
  • jăndarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jândar
  • jândarul
plural
  • jândari
  • jândarii
genitiv-dativ singular
  • jândar
  • jândarului
plural
  • jândari
  • jândarilor
vocativ singular
  • jândarule
  • jândare
plural
  • jândarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jendar
  • jendarul
plural
  • jendari
  • jendarii
genitiv-dativ singular
  • jendar
  • jendarului
plural
  • jendari
  • jendarilor
vocativ singular
  • jendarule
  • jendare
plural
  • jendarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jandarm, jandarmisubstantiv masculin

  • 1. Militar din corpul jandarmeriei. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La o masă, lîngă ușa [cârciumii], un jandarm... stătea la un pahar cu Anton Nacu. REBREANU, R. I 136. DLRLC
    • format_quote Jandarmii dumitale îs niște hoți, mai răi decît cei din codru. SP. POPESCU, M. G. 64. DLRLC
  • 2. familiar Femeie solidă cu un aer autoritar. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic