opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

jălitor, ~oare smf, a vz jelitor

JELITOR, -OARE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

JELITOR, -OARE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.

jelitor, ~oare [At: ALECSANDRI, P. I, 94 / V: jăl~ / Pl: ~i, ~oare / E: jeli + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care jelește (1). 3-4 a Care produce (tristețe sau) jale1 (8).

JELITOR adj. verb. JELI Care jelește.

JELITOR, -OARE, jelitori, -oare, adj. Care suferă, care jelește; care inspiră jale, jalnic; tînguitor. Că ți-i casa jelitoare Și de pîne și de sare. MARIAN, S. 9. (Cu pronunțare regională) De la noi ce mai dorești?... Fag de miere-ndulcitoare Și vro doină jălitoare? ALECSANDRI, P. I 94.

JELITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre persoane) Care manifestă jale față de cineva sau de ceva; pătruns de jale. 2) fig. (despre sunete, melodii, voci) Care exprimă jale; plin de jale; jalnic; plângător, tânguitor. /jeli + suf. ~tor

jelitor a. 1. care se jelește 2. jalnic: glas de clopot jelitor AL.

Ortografice DOOM

jelitor adj. m., pl. jelitori; f. sg. și pl. jelitoare

jelitor adj. m., pl. jelitori; f. sg. și pl. jelitoare

jelitor adj. m., pl. jelitori; f. sg. și pl. jelitoare

Sinonime

JELITOR adj. v. jalnic, sfâșietor, tânguios, tânguitor.

jelitor, -oare adj. (pop.; mai ales despre sunete) v. Jalnic. Tânguios. Tânguitor. Văitat2.

jelitor adj. v. JALNIC. SFÎȘIETOR. TÎNGUIOS. TÎNGUITOR.

Intrare: jelitor (adj.)
jelitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jelitor
  • jelitorul
  • jelitoru‑
  • jelitoare
  • jelitoarea
plural
  • jelitori
  • jelitorii
  • jelitoare
  • jelitoarele
genitiv-dativ singular
  • jelitor
  • jelitorului
  • jelitoare
  • jelitoarei
plural
  • jelitori
  • jelitorilor
  • jelitoare
  • jelitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
jălitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jălitor
  • jălitorul
  • jălitoare
  • jălitoarea
plural
  • jălitori
  • jălitorii
  • jălitoare
  • jălitoarele
genitiv-dativ singular
  • jălitor
  • jălitorului
  • jălitoare
  • jălitoarei
plural
  • jălitori
  • jălitorilor
  • jălitoare
  • jălitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: jelitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jelitor
  • jelitorul
  • jelitoru‑
plural
  • jelitori
  • jelitorii
genitiv-dativ singular
  • jelitor
  • jelitorului
plural
  • jelitori
  • jelitorilor
vocativ singular
  • jelitorule
plural
  • jelitorilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jălitor
  • jălitorul
  • jălitoru‑
plural
  • jălitori
  • jălitorii
genitiv-dativ singular
  • jălitor
  • jălitorului
plural
  • jălitori
  • jălitorilor
vocativ singular
  • jălitorule
plural
  • jălitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jelitor, jelitoareadjectiv

  • 1. Care (se) jelește; care inspiră jale. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: jalnic plângător sfâșietor tânguios tânguitor
    • format_quote Că ți-i casa jelitoare Și de pîne și de sare. MARIAN, S. 9. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională De la noi ce mai dorești?... Fag de miere-ndulcitoare Și vro doină jălitoare? ALECSANDRI, P. I 94. DLRLC
  • 2. Care manifestă jale față de cineva sau de ceva; pătruns de jale. NODEX
  • 3. Care produce (tristețe sau) jale. MDA2
etimologie:
  • Jeli + -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

jelitor, jelitorisubstantiv masculin
jelitoare, jelitoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Jeli + -tor. MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.