3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izi v vz iezi

izî1 vt [At: DA ms / Pzi: nct / E: nct ] (Reg) A mânca.

ĭezésc v. tr. (d. ĭaz; nsl. jeziti, a face un zăgaz, d. jez, zăgaz). Opresc apa pintr’un zăgaz. – În est și izesc. V. zătonesc.

izésc, izitúră, V. ĭezesc, ĭezitură.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iz (ízuri), s. n. – Miros și gust particular. Mag. iz (Cihac, II, 509; Tiktin; DAR), sau mai probabil tc. iz „urmă” (Bogrea, Dacor., IV, 826). – Der. izi, vb. (a mirosi).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

izî, vb. IV (reg.) A mânca.

-ID (-IDĂ) „în formă de, cu aspect de”. ◊ gr. eidos „formă, aparență” > fr. -ïde, germ. -id, it. -ide, engl. -id > rom. -id și -idă.

Intrare: izi
izi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: id (suf.)
sufix flexionat (SF3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • id
  • idul
  • i
  • ida
plural
  • izi
  • izii
  • ide
  • idele
genitiv-dativ singular
  • id
  • idului
  • ide
  • idei
plural
  • izi
  • izilor
  • ide
  • idelor
vocativ singular
plural
Intrare: izî
izî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.