22 de definiții pentru izbucni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBUCNI, izbucnesc, vb. IV. Intranz. 1. A se manifesta brusc și cu putere; a se arăta deodată; p. ext. a țâșni. 2. (Despre sunete, zgomote etc.; la pers. 3) A se porni deodată și cu intensitate, a se auzi în același timp. [Var.: zbucni vb. IV] – Din bg. izbukna.

izbucni vi [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 231/29 / V: sbuc~, zbuc~, zbug~ / Pzi: ~nesc / E: bg избукнувам] 1 (D. apă) A izvorî cu putere Si: a țâșni. 2 (D. foc, lumină) A se aprinde brusc. 3 (Fig; d. pasiuni, revolte) A lua naștere brusc. 4 (D. arme de foc) A face explozie într-un moment neașteptat. 5 (D. vulcani) A erupe în mod neașteptat. 6 (D. oameni) A începe să țipe sau să se manifeste violent. 7-8 (D. oameni; șîs ~ în plâns, ~ în râs) A începe brusc (să plângă sau) să râdă. 9 (Înv) A zvâcni. 10 (Înv) A smuci.

IZBUCNI, izbucnesc, vb. IV. Intranz. 1. A se manifesta brusc și cu putere; a se arăta deodată; p. ext. a țâșni. 2. (Despre sunete, vorbe etc.; la pers. 3) A se porni deodată și cu intensitate, a se auzi deodată. [Var.: zbucni vb. IV] – Din bg. izbukna.

IZBUCNI, izbucnesc, vb. IV. Intranz. 1. A se manifesta brusc și cu putere; a lua naștere pe neașteptate; a se arăta deodată. La stînga mea, un fulger izbucni. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. Focul au izbucnit întîi din cămara căpitanului. DRĂGHICI, R. 22. ◊ (Poetic) Primăvara a izbucnit în noaptea prea lungă cît el dormea. C. PETRESCU, C. V. 213. ♦ Fig. A ieși deodată la iveală; a țîșni. Peste cîmpiile reavăne... izbucnise frunza ca o biruință a firii fără de moarte. CAMILAR, TEM. 81. Izbucni soarele în răsărit cătră Bistrița. SADOVEANU, B. 106. În Țara Romînească starea țăranilor merse din zi în zi mai rău pînă la 1821, cînd desperarea lor izbucni. BĂLCESCU, O. I 143. 2. (Despre zgomote, sunete, vorbă, cînt etc.) A se face auzit dintr-o dată, a se porni deodată și cu zgomot. La han, în dos, izbucni bătaie de aripi și cîntec de cucoș. SADOVEANU, O. VII 32. Munca era pe sfîrșite, cînd un țipăt izbucni, urmat de-o învălmășeală repede. DUNĂREANU, CH. 50. ♦ (Despre oameni, urmat de determinări introduse prin prep. «în») A începe (o acțiune) brusc și violent, a se pomi cu putere. Soția lui Ion izbucni și ea în țipete, care se înecau repede în ceață, fără ecou. DUMITRIU, N. 154. În sală, femei izbucniseră în plîns; în timp ce bărbații, cu frunțile pline de sudoare, își fereau ochii unul de altul. CAMILAR, TEM. 79. Fata izbucni într-un plîns nervos. BART, E. 336. ◊ Tranz. (Rar) Mehterhaneaua izbucnindu-și iarăși tunetele... logofătul Miron putu... să observe în voie pe domn. SADOVEANU, Z. C. 138. – Variantă: zbucni (CAMILAR, N. I 169, ALECSANDRI, P. A. 41) vb. IV.

A IZBUCNI ~esc intranz. 1) (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc și cu violență; a se dezlănțui; a se declanșa; a irupe; a se declara; a se stârni. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a țâșni; a irupe; a răbufni. 3) fig. A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a apărea; a se arăta; a se ivi; a se isca. 4) (despre zgomote, sunete, vorbe etc.) A începe brusc și cu intensitate. 5) (despre persoane) A interveni pe neașteptate și violent într-o discuție; a exploda. /<bulg. izbukna

izbucnì v. 1. a ieși cu violență, a face exploziune; 2. a se manifesta într’un mod brusc. [Bulg. IZBUHNA].

ZBUCNI vb. IV v. izbucni.

sbucnì v. a izbucni: scânteia ’nflăcărării din ele să sbucnească AL. [V. izbucnì].

izbucnésc v. intr. (vsl. *izbuknonti, bg. izbuknuvam, sîrb. buknuti, a izbucni, a se aprinde repede. V. bufnesc). Explodez. Fig. Mă manifest cu violență. – În est și zbucnesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izbucni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbucnesc, 3 sg. izbucnește, imperf. 1 izbucneam; conj. prez. 1 sg. să izbucnesc, 3 să izbucnească

izbucni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbucnesc, imperf. 3 sg. izbucnea; conj. prez. 3 să izbucnească

izbucni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbucnesc, imperf. 3 sg. izbucnea; conj. prez. 3 sg. și pl. izbucnească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZBUCNI vb. 1. v. erupe. 2. a țâșni, (înv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ei.) 3. a bufni, a pufni, (înv. și reg.) a prorupe, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (~ în plâns, în râs.) 4. v. dezlănțui. 5. a se declara. (A ~ un incendiu.)

IZBUCNI vb. 1. a erupe, a irupe. a năvăli, a răbufni, a țîșni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a hui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămînt.) 2. a țîșni, (înv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ei.) 3. a bufni, a pufni, (înv. și reg.) a prorupe, (Mold. și Bucov.) a dupăi. (~ în plîns, în rîs.) 4. a se declanșa, a se dezlănțui, a se isca, a (se) porni, a se stârni, (rar) a se prăvăli, (înv. și reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ o furtună, un conflict.) 5. a se declara. (A ~ un incendiu.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

izbucni (izbucnesc, izbucnit), vb.1. A se porni, brusc și cu putere. – 2. A izvorî, a țîșni. – 3. A bufni în, a pufni în. – Var. sbucni, sbugni. Bg. izbuchnuvam (DAR), care pare de origine expresivă, cf. pocni, bufni, și ngr. μπουχτίζω, rus. buchnutĭ, sb., cr. buknuti. Ultima var. pare specializată cu sensul de „a o rupe la fugă”, poate prin încrucișare cu sbughi. După Miklosich, Slaw. Elem., 16, din sl. buchnoti.Der. postverbal izbuc, s. n. (Trans., izvor, fîntînă).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Din scînteie va izbucni flacăra (rus. Из искры возгорится пламя) – vers al poetului decembrist A. Odoevski (1802-1839) din poezia scrisă în Siberia ca răspuns la scrisoarea în versuri a lui Pușkin (1826), adresată decembriștilor deportați. În continuare se spune că poporul luminat se va aduna sub drapelul sfînt, va făuri săbii din lanțuri, va aprinde iar flacăra libertății și va porni cu ea împotriva țarilor. Popoarele vor răsufla ușurate și bucuroase. Din scînteie va izbucni flacăra, devenind o expresie populară, a figurat ca moto pe frontispiciul ziarului „Iskra”, primul organ al partidului revoluționar social-democrat rus, care a fost editat în străinătate între anii 1900-1903 din inițiativa și sub conducerea lui Lenin. Se citează spre a arăta că fapte mari sau sentimente puternice se pot naște dintr-o pornire care la început pare modestă, neînsemnată. LIT.

Intrare: izbucni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izbucni
  • izbucnire
  • izbucnit
  • izbucnitu‑
  • izbucnind
  • izbucnindu‑
singular plural
  • izbucnește
  • izbucniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izbucnesc
(să)
  • izbucnesc
  • izbucneam
  • izbucnii
  • izbucnisem
a II-a (tu)
  • izbucnești
(să)
  • izbucnești
  • izbucneai
  • izbucniși
  • izbucniseși
a III-a (el, ea)
  • izbucnește
(să)
  • izbucnească
  • izbucnea
  • izbucni
  • izbucnise
plural I (noi)
  • izbucnim
(să)
  • izbucnim
  • izbucneam
  • izbucnirăm
  • izbucniserăm
  • izbucnisem
a II-a (voi)
  • izbucniți
(să)
  • izbucniți
  • izbucneați
  • izbucnirăți
  • izbucniserăți
  • izbucniseți
a III-a (ei, ele)
  • izbucnesc
(să)
  • izbucnească
  • izbucneau
  • izbucni
  • izbucniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbucni
  • zbucnire
  • zbucnit
  • zbucnitu‑
  • zbucnind
  • zbucnindu‑
singular plural
  • zbucnește
  • zbucniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbucnesc
(să)
  • zbucnesc
  • zbucneam
  • zbucnii
  • zbucnisem
a II-a (tu)
  • zbucnești
(să)
  • zbucnești
  • zbucneai
  • zbucniși
  • zbucniseși
a III-a (el, ea)
  • zbucnește
(să)
  • zbucnească
  • zbucnea
  • zbucni
  • zbucnise
plural I (noi)
  • zbucnim
(să)
  • zbucnim
  • zbucneam
  • zbucnirăm
  • zbucniserăm
  • zbucnisem
a II-a (voi)
  • zbucniți
(să)
  • zbucniți
  • zbucneați
  • zbucnirăți
  • zbucniserăți
  • zbucniseți
a III-a (ei, ele)
  • zbucnesc
(să)
  • zbucnească
  • zbucneau
  • zbucni
  • zbucniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izbucni, izbucnescverb

  • 1. A se manifesta brusc și cu putere; a se arăta deodată. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote La stânga mea, un fulger izbucni. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. DLRLC
    • format_quote Focul au izbucnit întîi din cămara căpitanului. DRĂGHICI, R. 22. DLRLC
    • format_quote poetic Primăvara a izbucnit în noaptea prea lungă cît el dormea. C. PETRESCU, C. V. 213. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A ieși deodată la iveală. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: țâșni
      • format_quote Peste cîmpiile reavăne... izbucnise frunza ca o biruință a firii fără de moarte. CAMILAR, TEM. 81. DLRLC
      • format_quote Izbucni soarele în răsărit cătră Bistrița. SADOVEANU, B. 106. DLRLC
      • format_quote În Țara Romînească starea țăranilor merse din zi în zi mai rău pînă la 1821, cînd desperarea lor izbucni. BĂLCESCU, O. I 143. DLRLC
      • 1.1.1. (Despre lichide, aburi, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă. NODEX
  • 2. unipersonal (Despre sunete, zgomote etc.) A se porni deodată și cu intensitate, a se auzi în același timp. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote La han, în dos, izbucni bătaie de aripi și cîntec de cucoș. SADOVEANU, O. VII 32. DLRLC
    • format_quote Munca era pe sfîrșite, cînd un țipăt izbucni, urmat de-o învălmășeală repede. DUNĂREANU, CH. 50. DLRLC
    • 2.1. (Despre oameni, urmat de determinări introduse prin prepoziția «în») A începe (o acțiune) brusc și violent, a se pomi cu putere. DLRLC
      • format_quote Soția lui Ion izbucni și ea în țipete, care se înecau repede în ceață, fără ecou. DUMITRIU, N. 154. DLRLC
      • format_quote În sală, femei izbucniseră în plîns; în timp ce bărbații, cu frunțile pline de sudoare, își fereau ochii unul de altul. CAMILAR, TEM. 79. DLRLC
      • format_quote Fata izbucni într-un plîns nervos. BART, E. 336. DLRLC
      • format_quote tranzitiv rar Mehterhaneaua izbucnindu-și iarăși tunetele... logofătul Miron putu... să observe în voie pe domn. SADOVEANU, Z. C. 138. DLRLC
      • diferențiere A interveni pe neașteptate și violent într-o discuție. NODEX
        sinonime: exploda
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.