2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbăvire sf [At: CORESI, EV. 86/21 / Pl: ~ri / E: izbăvi] 1 Mântuire. 2 Salvare.

IZBĂVÍRE, izbăviri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire. – V. izbăvi.

IZBĂVÍRE, izbăviri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire. – V. izbăvi.

IZBĂVÍRE, izbăviri, s. f. (Învechit și arhaizant) Faptul de a (se) izbăvi; salvare, scăpare, mîntuire. Privea cu ochii ațintiți înainte-i, așteptînd de la noaptea aceea ori o tulburare năprasnică și fugă, ori o izbăvire. SADOVEANU, Z. C. 121. A găsi vro izbăvire nu pot să nădăjduiesc. CONACHI, P. 47.

izbăvi vtr [At: COD. VOR 142/12 / V: (înv) ~bovi / Pzi: ~vesc / E: vsl изƃавити] 1-2 A (se) mântui. 3-4 A (se) salva.

IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa sau a face pe cineva să scape (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.

IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.

IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A scăpa (dintr-o primejdie, pacoste, boală etc.), a salva, a mîntui (pe cineva). Vorbele trec; vor rămînea faptele, să mărturisească pentru mine. Ele au să mă cufunde, ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, D. P. 19. O biată păsărică de munci te izbăvește. ALECSANDRI, P. III 308. Vindecă și izbăvește amărîta mea durere. CONACHI, P. 86. ◊ Refl. S-a ținut dîrz, a crezut în comunism și s-a izbăvit. SADOVEANU, M. C. 167.

A SE IZBĂVÍ mă ~ésc intranz. A izbuti să se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodează); a se dezbăra; a se descotorosi; a se debarasa; a scăpa. /<sl. izbaviti

A IZBĂVÍ ~ésc tranz. 1) (ființe) A scoate dintr-o situație complicată; a salva; a scăpa. 2) (persoane) A face să se izbăvească. /<sl. izbaviti

izbăví v. 1. a scăpa sufletul, a mântui: o biată păsărică de munci te izbăvește Al.; 2. a scăpa de o primejdie, de o boală. [Slav. IZBĂVIȚI, a libera, a răscumpăra].

izbăvésc și (maĭ rar) izbovésc v. tr. (vsl. iz-baviti, a libera, a salva, d. byti, byvati, a fi, a deveni; izbava, răscumpărare, salvare. V. zăbăvesc, iz- și do-bîndesc, izbutesc). Liberez, salvez: izbăvește-ne, Doamne, de cel răŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izbăvíre s. f., g.-d. art. izbăvírii; pl. izbăvíri

izbăvíre s. f., g.-d. art. izbăvírii; pl. izbăvíri

izbăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvésc, imperf. 3 sg. izbăveá; conj. prez. 3 să izbăveáscă

izbăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvésc, imperf. 3 sg. izbăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. izbăveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBĂVÍRE s. v. salvare, scăpare.

arată toate definițiile

Intrare: izbăvire
izbăvire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbăvire
  • izbăvirea
plural
  • izbăviri
  • izbăvirile
genitiv-dativ singular
  • izbăviri
  • izbăvirii
plural
  • izbăviri
  • izbăvirilor
vocativ singular
plural
Intrare: izbăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izbăvi
  • izbăvire
  • izbăvit
  • izbăvitu‑
  • izbăvind
  • izbăvindu‑
singular plural
  • izbăvește
  • izbăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izbăvesc
(să)
  • izbăvesc
  • izbăveam
  • izbăvii
  • izbăvisem
a II-a (tu)
  • izbăvești
(să)
  • izbăvești
  • izbăveai
  • izbăviși
  • izbăviseși
a III-a (el, ea)
  • izbăvește
(să)
  • izbăvească
  • izbăvea
  • izbăvi
  • izbăvise
plural I (noi)
  • izbăvim
(să)
  • izbăvim
  • izbăveam
  • izbăvirăm
  • izbăviserăm
  • izbăvisem
a II-a (voi)
  • izbăviți
(să)
  • izbăviți
  • izbăveați
  • izbăvirăți
  • izbăviserăți
  • izbăviseți
a III-a (ei, ele)
  • izbăvesc
(să)
  • izbăvească
  • izbăveau
  • izbăvi
  • izbăviseră
izbovi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izbăvire

  • 1. popular Acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mântuire salvare scăpare 2 exemple
    exemple
    • Privea cu ochii ațintiți înainte-i, așteptînd de la noaptea aceea ori o tulburare năprasnică și fugă, ori o izbăvire. SADOVEANU, Z. C. 121.
      surse: DLRLC
    • A găsi vro izbăvire nu pot să nădăjduiesc. CONACHI, P. 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi izbăvi
    surse: DEX '98 DEX '09

izbăvi izbovi

  • 1. popular A scăpa sau a face pe cineva să scape (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mântui salva scăpa 4 exemple
    exemple
    • Vorbele trec; vor rămînea faptele, să mărturisească pentru mine. Ele au să mă cufunde, ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, D. P. 19.
      surse: DLRLC
    • O biată păsărică de munci te izbăvește. ALECSANDRI, P. III 308.
      surse: DLRLC
    • Vindecă și izbăvește amărîta mea durere. CONACHI, P. 86.
      surse: DLRLC
    • S-a ținut dîrz, a crezut în comunism și s-a izbăvit. SADOVEANU, M. C. 167.
      surse: DLRLC

etimologie: