12 definiții pentru izbândă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbândă sf [At: PSALT. 308/1 / Pl: ~nzi, ~de / E: izbândi] 1 Victorie. 2 (Îvr) Răzbunare. 3 (Înv) Răscumpărare. 4 Succes.

IZBẤNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). – Din izbândi (derivat regresiv).

IZBẤNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). – Din izbândi (derivat regresiv).

IZBÂNDĂ ~zi f. 1) Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-o luptă, competiție sportivă, într-un domeniu de activitate); biruință; victorie. 2) Rezultat bun obținut în urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; reușită; succes. /v. a izbândi

izbândă f. 1. succes; 2. răzbunare. [Tras din izbândi].

IZBÎ́NDĂ, izbînzi, s. f. 1. Victorie, biruință. Ochii tuturora se îndreptau curioși spre cei doi luptători, măsurîndu-le, după înfățișare, sorții de izbîndă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 36. Ah, pot să mor de-acum, am zis, A noastră e izbînda. ALECSANDRI, P. A. 209. 2. Reușită, succes, ispravă bună. Ochii i se aprinseră într-o lucire de izbîndă. REBREANU, I. 52. Gheorghe se afla în culmea fericirii: izbînda lui îi întrecuse toate așteptările. VLAHUȚĂ, O. A. I 110. Să ne vie cu izbîndă Ăst an, cu mare dobîndă. TEODORESCU, P. P. 139. – Pl. și: izbînde (ISPIRESCU, L. 156).

izbî́ndă f., pl. și (vechĭ) de (d. izbîndesc. V. do-bîndă). Victorie. Vechĭ. Răzbunare. Succes.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izbấndă s. f., g.-d. art. izbấnzii; pl. izbấnzi

izbândă s. f., g.-d. art. izbânzii; pl. izbânzi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBÂNDĂ s. 1. v. biruință. 2. v. victorie. 3. v. succes.

Izbândă ≠ înfrângere, neizbândă

IZBÎNDĂ s. 1. biruință, victorie. (O mare ~ în luptă.) 2. reușită, succes, victorie. (~ echipei de handbal.) 3. reușită, succes, (înv.) reieșire, reușire (fam.) ispravă. (E sigur de ~.)

Intrare: izbândă
izbândă substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbândă
  • izbânda
plural
  • izbânzi
  • izbânzile
genitiv-dativ singular
  • izbânzi
  • izbânzii
plural
  • izbânzi
  • izbânzilor
vocativ singular
plural

izbândă

  • 1. Victorie, biruință (în luptă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: biruință victorie antonime: neizbândă înfrângere 2 exemple
    exemple
    • Ochii tuturora se îndreptau curioși spre cei doi luptători, măsurîndu-le, după înfățișare, sorții de izbîndă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 36.
      surse: DLRLC
    • Ah, pot să mor de-acum, am zis, A noastră e izbînda. ALECSANDRI, P. A. 209.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Reușită, succes (într-o acțiune).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ispravă reușită succes 3 exemple
      exemple
      • Ochii i se aprinseră într-o lucire de izbîndă. REBREANU, I. 52.
        surse: DLRLC
      • Gheorghe se afla în culmea fericirii: izbînda lui îi întrecuse toate așteptările. VLAHUȚĂ, O. A. I 110.
        surse: DLRLC
      • Să ne vie cu izbîndă Ăst an, cu mare dobîndă. TEODORESCU, P. P. 139.
        surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: izbânde.
    surse: DLRLC

etimologie: