23 de definiții pentru victorie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICTÓRIE, victorii, s. f. 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă. 2. Succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria.

VICTÓRIE, victorii, s. f. 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă. 2. Succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria.

victorie3 sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ii / E: nct] 1 (Mun) Sortiment de satin pentru căptușit rochiile. 2 (Mun; Mol) Tuplan1 (scrobit).

victorie2 sf [At: ALECSANDRI, O. P. 141 / V: ~ia / Pl: ~ii / E: fr victoria] Trăsură de lux, descoperită, cu două locuri (folosită în trecut).

victorie1 sf [At: N. COSTIN, LET. II, 69/8 / Pl: ~ii / E: lat victoria, fr victoire] 1 Succes repurtat asupra inamicului într-un război1, într-o bătălie, într-o revoluție (armată) etc. Si: biruință (2), izbândă. 2 Succes obținut asupra unui adversar sau a unei grupări adverse într-o competiție. 3 (Spc) Reușită într-o competiție sportivă. 4 Impunere a unei valori morale, spirituale, intelectuale (rezultată prin confuntarea dintre realități opuse) Si: triumf. 5 Succes moral obținut prin dominarea propriilor instincte, pasiuni etc. 6 Succes obținut prin înfăptuirea unui ideal (depășind unele dificultăți). 7 Rezultat remarcabil într-o activitate.

victorie2 s.f. Trăsură de lux, descoperită, cu două locuri (folosită în trecut). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. victoire.

victorie1 s.f. 1 Succes repurtat asupra inamicului într-un conflict armat, într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție; biruință, izbîndă. Victoriile lui Ștefan cel Mare împotriva turcilor. 2 Succes (împotriva unui rival) obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3 Afirmare, impunere, supremație a unei valori morale, a unei idei, a unei teorii, a unei politici etc. asupra altora opuse. Creația este pentru el o victorie asupra materiei (VIANU). 4 Succes, rezultat deosebit de bun obținut prin înfăptuirea unui țel, a unui ideal (depășind obstacole, dificultăți). Medicamentul reprezenta o victorie a medicinei. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<lat. victorĭa, -ae, fr. victoire.

VICTÓRIE, victorii, s. f. 1. Succes în război, în luptă; biruință, izbîndă. Armata romînă a obținut o mare victorie pe frontul de la Mărășești. 2. Succes obținut într-o competiție, la un concurs. Echipa noastră de fotbal a obținut victoria. 3. Fig. Biruință a unei idei, a unei teorii sau a unei politici asupra altora opuse; reușita unui principiu. Victoria socialismului în U.R.S.S. ♦ Rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. Victoria metalurgiștilor de la Hunedoara.

VICTÓRIE s.f. 1. Biruință, izbândă (într-un război, într-o luptă etc.). 2. Succes obținut împotriva unui rival. 3. Biruință a unei idei, a unui principiu etc. ♦ Rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. [Gen. -iei. / < lat. victoria].

VICTÓRIE s. f. 1. biruință, izbândă (într-un război). 2. succes împotriva unui rival; reușită într-o competiție. 3. biruință a unei idei, a unui principiu etc. ◊ rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. (< lat. victoria)

VICTÓRIE ~i f. Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-un domeniu); biruință; izbândă. A repurtat o ~. [G.-D. victoriei. Sil. -ri-e] /<lat. victoria, fr. victoire

victorie f. 1. învingerea inamicului; 2. izbândă asupra altora sau peste sine însuș; 3. Mit. victoria divinizată; 4. statua Victoriei.

*victórie f. (lat. victoria, fr. victoire). Biruință, izbîndă: a repurta o victorie. Succes, reușită. Un fel de trăsură boĭerească maĭ înaltă la spate (cum îs maĭ toate birjile astăzĭ). Mold. Tulpan scrobit (în Munt. tulpan topit). Munt. Un fel de satin de căptușit rochiile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

victorie (desp. -ri-e) s. f., art. victoria (desp. -ri-a), g.-d. art. victoriei; pl. victorii, art. victoriile (desp. ri-i-)

victorie (-ri-e) s. f., art. victoria (-ri-a), g.-d. art. victoriei; pl. victorii, art. victoriile (-ri-i-)

victórie s. f. (sil. -ri-e), art. victória (sil. -ri-a), g.-d. art. victóriei; pl. victórii, art. victóriile (sil. -ri-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VICTÓRIE s. 1. v. biruință. 2. izbândă, reușită, succes. (~ echipei de handbal.)

VICTORIE s. 1. biruință, izbîndă. (O mare ~ în luptă.) 2. izbîndă, reușită, succes. (~ echipei de handbal.)

Victorie ≠ eșec, înfrângere

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

victórie (-ii), s. f.1. Biruință. – 2. Trăsură cu cai. Lat. victoria (sec. XIX). – Der. victorios, adj., din fr. victorieux.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VICTORIE. Subst. Victorie, biruință, biruire, învingere, înfrîngere, izbîndă, triumf, triumfare (rar); succes, reușită, reușire (rar), izbutire. Glorie, mărire, onoare, slavă, fală, faimă, renume. Laurii victoriei. Învingător, biruitor. Adj. Victorios, biruitor, învingător, izbînditor (rar), triumfător; triumfal, triumfalnic (neobișnuit). Învins. Vb. A fi victorios, a ieși victorios, a obține (a repurta) o victorie; a birui a învinge, a înfrînge, a izbîndi, a triumfa; a repurta un succes, a reuși, a izbuti. A se acoperi de glorie. Adv. (În mod) victorios. V. cîștig, glorie, succes.

victórie, adj. – (ref. la oi) Jumătate roșie, jumătate neagră (Precup, 1926). – Et. nec.

victórie, adj. – (ref. la oi) Jumătate roșie, jumătate neagră (Precup 1926). – Et. nec.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

victorie s. f., sg. meci de fotbal jucat de două echipe la o singură poartă.

Intrare: victorie
  • silabație: -ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • victorie
  • victoria
plural
  • victorii
  • victoriile
genitiv-dativ singular
  • victorii
  • victoriei
plural
  • victorii
  • victoriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

victorie, victoriisubstantiv feminin

  • 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Armata română a obținut o mare victorie pe frontul de la Mărășești. DLRLC
  • 2. Succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Echipa noastră de fotbal a obținut victoria. DLRLC
  • 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: triumf
    • format_quote Victoria socialismului în U.R.S.S. DLRLC
  • 4. Rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Victoria metalurgiștilor de la Hunedoara. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.