23 de definiții pentru iubi ibi ighi (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

iubi [At: COD. VOR. 112/4 / V: ibi / Pzi: ~besc, (înv) ibesc / E: vsl любити] 1-2 vt (Îoc a urî) A simți pentru cineva sau ceva (o mare) afecțiune. 3-4 vt (Îoc a urî) A avea pentru cineva sau pentru ceva (o mare) simpatie și admirație. 5 vt (Și, înv, îlv a ~ mai mult (sau mai bine, mai vârtos) să... ori a mai ~) A prefera. 6 vt (Înv) A alege. 7 vt (Înv) A pofti. 8 vt (Înv) A dori ceva. 9 vt(a) A avea o mare atracție fizică pentru cineva. 10-11 vtrr A avea sentimente de dragoste (unul pentru celălalt). 12-13 vtrr A avea relații sexuale (unul cu altul).

IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană (de sex opus). ♦ Refl. recipr. A avea sentimente de dragoste unul față de celălalt; spec. a avea relații sexuale cu o persoană (de sex opus). 2. Tranz. A avea afecțiune deosebită față de cineva sau ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să... – Din sl. ljubiti.

IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relații sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. și refl. recipr. A ține extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să... – Din sl. ljubiti.

IUBÍ, iubesc, vb. IV. Tranz. 1. A simți dragoste pentru o persoană de sex opus, a fi îndrăgostit de cineva; a avea relații de dragoste cu cineva. Oh, tu știi de bună seamă Că din suflet îl iubesc, Și tu știi că pătimesc Pentru Sandru, dragă mamă. COȘBUC, P. II 211. Te iubeam cu ochi păgîni. EMINESCU, O. I 192. Mult, ah! mult în viață eu te-am iubit pe tine. ALECSANDRI, P. A. 63. ◊ Absol. Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam; Dar acum, de cînd iubesc, Nu pot să mă odihnesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. ◊ Refl. reciproc. S-au dat a se iubi încă mai cu duioșie. SBIERA, P. 239. Hai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim, Și la ochi și la sprîncene, Ca doi porumbași la pene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 49. 2. A nutri un sentiment puternic de afecțiune (uneori și de admirație) pentru cineva; a ține foarte mult la cineva sau la ceva, a îndrăgi. A-și iubi patria.Nu ți-ai iubit poporul, maiestate! Sau nu l-ai înțeles – și e tot una. VLAHUȚĂ, O. A. 38. În tine iubesc lumea, prezent și viitor. ALECSANDRI, T. II 106. Obștea ne-a trimis... să-ți spunem că norodul nu te vrea, nici te iubește. NEGRUZZI, S. I 139. 3. (Învechit; urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A-i plăcea să... Judecători ce nu iubesc a li cînta cucul din față. CREANGĂ, A. 150. De vreme ce Alecu iubește mult a zugrăvi, de aceea, băbacă, te-aș ruga ca să-i tocmești un dascăl de zugrăvit. KOGĂLNICEANU, S. 86. În copilărie iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirii. ALEXANDRESCU, M. 10.

iubí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iubésc, imperf. 3 sg. iubeá; conj. prez. 3 să iubeáscă

iubí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iubésc, imperf. 3 sg. iubeá; conj. prez. 3 sg. și pl. iubeáscă

IUBÍ vb. 1. a (se) îndrăgi, a (se) plăcea, (înv.) a (se) libovi. (L-a ~ de cum l-a văzut.) 2. (pop.) a se drăgosti. (Se ~ cu ea.) 3. v. plăcea.

IUBÍ vb. v. dori, jindui, pofti, râvni, voi, vrea.

A (se) iubi ≠ a (se) urî

iubí (iubésc, iubít), vb. – A fi îndrăgostit. – Var. (înv.) liubi. Sl. ljubiti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 151; DAR), cf. bg. ljubă, sl. ljubiti, rut. ljubyty, rus. ljubitĭ. Este cuvînt comun (ALR, I, 249). – Der. iubire, s. f. (dragoste); iubit, s. n. (dragoste); iubit, s. m. (persoană iubită, drăguț, amant); iubită, s. f. (amantă, ibovnică, drăguță); iubitor, adj. (care iubește); iubeț, adj. (pasionat); iubăreț, adj. (pasionat); (l)iuboste, s. f. (înv., dragoste), cu var. iboste, s. f. (dragoste), din sl. *ljubostĭ; libov, s. n., (înv., dragoste), din sl. *ljubovĭ, cf. bg. libov; libovi, vb. refl. (Bucov., a se desfăta, a se distra, a trîndăvi), din sl. ljubovati, cf. rus. ljubovati sja; ibovnic (var. libovnic), s. m. (amant, iubit), din sl. ljubovnikŭ, cf. bg. libovnik; ibovnică, s. f. (amantă, concubină, țiitoare); preaiubi, vb. (înv., a face dragoste), format pe baza sl. prĕljubiti.

A SE IUBÍ mă ~ésc intranz. A avea relații de dragoste (cu cineva); a se drăgosti. /<sl. ljubiti

A IUBÍ ~ésc tranz. 1) (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste. 2) A trata cu un deosebit atașament sufletesc. A-și ~ țara. A-și ~ mama. /<sl. ljubiti

iubì v. 1. a avea inclinațiune pentru cineva; 2. a simți plăcere, a avea gust pentru ceva. [Slav. LĬUBITI].

ĭubésc v. tr. (vechĭ lĭubesc, ca în Ps. S. 118, 140, d. vsl. lĭubiti, rudă cu lat. libére, a-țĭ plăcea să, și germ. lieben, a ĭubi. V. libov, ibovnic). Simt afecțiune, amiciție, gust, inclinațiune pentru cineva saŭ ceva, mĭ-e drag, îmĭ place: Romeo o ĭubea pe Julieta, părințiĭ ĭubesc copiiĭ, soldatu ĭubește patria, învățațiĭ ĭubesc știința. – Fam. e maĭ uzitat mĭ-e drag și îmĭ place.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IUBI vb. 1. a (se) îndrăgi, a (se) plăcea, (înv.) a (se) libovi. (L-a ~ de cum l-a văzut.) 2. (pop.) a se drăgosti. (Se ~ cu ea.) 3. a-i plăcea. (~ să meargă la vînat.)

iubi vb. v. DORI. JINDUI. POFTI. RÎVNI. VOI. VREA.

arată toate definițiile

Intrare: iubi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) iubi iubire iubit iubind singular plural
iubește iubiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) iubesc (să) iubesc iubeam iubii iubisem
a II-a (tu) iubești (să) iubești iubeai iubiși iubiseși
a III-a (el, ea) iubește (să) iubească iubea iubi iubise
plural I (noi) iubim (să) iubim iubeam iubirăm iubiserăm, iubisem*
a II-a (voi) iubiți (să) iubiți iubeați iubirăți iubiserăți, iubiseți*
a III-a (ei, ele) iubesc (să) iubească iubeau iubi iubiseră
ibi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ighi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

iubi ibi ighi

  • 1. tranzitiv A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană (de sex opus).
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: urî 4 exemple
    exemple
    • Oh, tu știi de bună seamă Că din suflet îl iubesc, Și tu știi că pătimesc Pentru Sandru, dragă mamă. COȘBUC, P. II 211.
      surse: DLRLC
    • Te iubeam cu ochi păgîni. EMINESCU, O. I 192.
      surse: DLRLC
    • Mult, ah! mult în viață eu te-am iubit pe tine. ALECSANDRI, P. A. 63.
      surse: DLRLC
    • absolut Pîn-eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam; Dar acum, de cînd iubesc, Nu pot să mă odihnesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc A avea sentimente de dragoste unul față de celălalt.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: drăgosti antonime: urî 2 exemple
      exemple
      • S-au dat a se iubi încă mai cu duioșie. SBIERA, P. 239.
        surse: DLRLC
      • Hai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim, Și la ochi și la sprîncene, Ca doi porumbași la pene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 49.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin specializare A avea relații sexuale cu o persoană (de sex opus).
        surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. tranzitiv A avea afecțiune deosebită față de cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: îndrăgi 4 exemple
    exemple
    • A-și iubi patria.
      surse: DLRLC
    • Nu ți-ai iubit poporul, maiestate! Sau nu l-ai înțeles – și e tot una. VLAHUȚĂ, O. A. 38.
      surse: DLRLC
    • În tine iubesc lumea, prezent și viitor. ALECSANDRI, T. II 106.
      surse: DLRLC
    • Obștea ne-a trimis... să-ți spunem că norodul nu te vrea, nici te iubește. NEGRUZZI, S. I 139.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A-i plăcea să...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Judecători ce nu iubesc a li cînta cucul din față. CREANGĂ, A. 150.
      surse: DLRLC
    • De vreme ce Alecu iubește mult a zugrăvi, de aceea, băbacă, te-aș ruga ca să-i tocmești un dascăl de zugrăvit. KOGĂLNICEANU, S. 86.
      surse: DLRLC
    • În copilărie iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirii. ALEXANDRESCU, M. 10.
      surse: DLRLC

etimologie: