opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTORISIRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. – V. istorisi.

ISTORISIRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. – V. istorisi.

istorisire sf [At: DRĂGHICI, R. 19/3 / Pl: ~ri / E: istorisi] Povestire.

ISTORISIRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. Mitrea a oftat și a gemut. Apoi a ascultat în tăcere alte istorisiri de demult ale lui taica Triglea. SADOVEANU, M. C. 45. Firul istorisirii trecu de la întîmplările cele dintîi ale geților, la ospățul oferit de regele Dromichet craiului Lisimach, prins în război. C. PETRESCU, R. DR. 112.

ISTORISIRE ~i f. 1) v. A ISTORISI. 2) Relatare a unor fapte într-o formă literară; povestire; narațiune. /v. a istorisi

ISTORISI, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).

ISTORISI, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).

istorisi vti [At: DRĂGHICI, R. 83/11 / Pzi: ~sesc / E: istorie + -isi] 1-2 A povesti.

ISTORISI, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a nara. Vor sta tîrziu după miezul nopții, să-și istorisească amintiri. C. PETRESCU, C. V. 30. Istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. Noi tare ne-am mirat Și prin lume c-am plecat Taina s-o istorisim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513. ◊ Absol. Iacă așa... Și milițianul istorisea mai departe. CAMILAR, N. I 307. Bătrînul prinse a istorisi, în lumina mîhnită a unei zile cețoase de toamnă. SADOVEANU, O. I 360.

A ISTORISI ~esc tranz. (lucruri auzite, văzute sau însușite) A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a nara. /<ngr. istoriso

istorisì v. a povesti. [Gr. mod. ISTORIZO (prin mijlocirea aoristului)].

istorisésc v. tr. (ngr. istorizo, aor. istórisa). Narez, povestesc, spun. – În sec. 17 istorésc (ngr. istoró).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

istorisire s. f., g.-d. art. istorisirii; pl. istorisiri

istorisire s. f., g.-d. art. istorisirii; pl. istorisiri

istorisire s. f., g.-d. art. istorisirii; pl. istorisiri

istorisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisesc, 3 sg. istorisește, imperf. 1 istoriseam; conj. prez. 1 sg. să istorisesc, 3 să istorisească

istorisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisesc, imperf. 3 sg. istorisea; conj. prez. 3 să istorisească

istorisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisesc, imperf. 3 sg. istorisea; conj. prez. 3 sg. și pl. istorisească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISTORISIRE s. 1. v. povestire. 2. v. narațiune.

ISTORISIRE s. 1. arătare, expunere, înfățișare, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 2. (concr.) istorie, narațiune, poveste, povestire, (înv.) spunere. (O lungă ~.)

ISTORISI vb. v. povesti.

ISTORISI vb. a arăta, a expune, a înfățișa, a nara, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)

Intrare: istorisire
istorisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istorisire
  • istorisirea
plural
  • istorisiri
  • istorisirile
genitiv-dativ singular
  • istorisiri
  • istorisirii
plural
  • istorisiri
  • istorisirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: istorisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • istorisi
  • istorisire
  • istorisit
  • istorisitu‑
  • istorisind
  • istorisindu‑
 singular plural
  • istorisește
  • istorisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • istorisesc
 (să)
  • istorisesc
  • istoriseam
  • istorisii
  • istorisisem
a II-a (tu)
  • istorisești
 (să)
  • istorisești
  • istoriseai
  • istorisiși
  • istorisiseși
a III-a (el, ea)
  • istorisește
 (să)
  • istorisească
  • istorisea
  • istorisi
  • istorisise
plural I (noi)
  • istorisim
 (să)
  • istorisim
  • istoriseam
  • istorisirăm
  • istorisiserăm
  • istorisisem
a II-a (voi)
  • istorisiți
 (să)
  • istorisiți
  • istoriseați
  • istorisirăți
  • istorisiserăți
  • istorisiseți
a III-a (ei, ele)
  • istorisesc
 (să)
  • istorisească
  • istoriseau
  • istorisiră
  • istorisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

istorisire, istorisirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: narațiune povestire
    • format_quote Mitrea a oftat și a gemut. Apoi a ascultat în tăcere alte istorisiri de demult ale lui taica Triglea. SADOVEANU, M. C. 45. DLRLC
    • format_quote Firul istorisirii trecu de la întîmplările cele dintîi ale geților, la ospățul oferit de regele Dromichet craiului Lisimach, prins în război. C. PETRESCU, R. DR. 112. DLRLC
    • 1.1. concretizat Creație literară în care se istorisește ceva. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi istorisi DEX '98 DEX '09

istorisi, istorisescverb

  • 1. Expune, nara, povesti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: expune nara povesti
    • format_quote Vor sta tîrziu după miezul nopții, să-și istorisească amintiri. C. PETRESCU, C. V. 30. DLRLC
    • format_quote Istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. DLRLC
    • format_quote Noi tare ne-am mirat Și prin lume c-am plecat Taina s-o istorisim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Iacă așa... Și milițianul istorisea mai departe. CAMILAR, N. I 307. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Bătrînul prinse a istorisi, în lumina mîhnită a unei zile cețoase de toamnă. SADOVEANU, O. I 360. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.