13 definiții pentru istericale

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTERICALE s. f. pl. (Fam.) Acces, criză de isterie. – Din ngr. isteriká.

ISTERICALE s. f. pl. (Fam.) Acces, criză de isterie. – Din ngr. isteriká.

istericale sfp [At: GORJAN, H. II, 123 / V: (înv) ~con sn / E: cf ngr ὑστερικόν] 1 Acces de isterie. 2 (Prt) Manifestări asemănătoare cu ale persoanelor suferinde de isterie.

ISTERICALE s. f. pl. (Familiar) Criză de nervi, acces de isterie. Plîngea cu hohote, cu istericale. DUMITRIU, B. F. 45. A apucat-o istericale pe babă. ALECSANDRI, T. I 51.

ISTERICALE f. pl. fam. Acces de isterie. /<ngr. isteriká

istericale f. pl. acces de isterie, criză de nervi: au apucat’o istericalele. [Gr. mod.].

*istéric, -ă adj. (vgr. ῾ysterikós, d. ῾ystéra, mitră [lat. úterus]). Med. Care e cuprins de isterie: o femeĭe isterică, un om isteric. Relativ la isterie: sufocațiune isterică. Subst. Un isteric, o isterică, un om, o femeĭe cuprinsă de isterie. – istericale f. pl. (ngr. ῾ysteriká, n. pl. Cp. cu zaharicale). Fam. Isterie: aŭ apucat-o istericalele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

istericale (fam.) s. f. pl., art. istericalele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISTERICALE s. pl. (MED.) (fam.) nevricale (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.).

ISTERICALE s. pl. (MED.) (grecism înv.) zumaricale (pl.).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

istericale s. f. pl. acces, criză de isterie

Intrare: istericale
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • istericale
  • istericalele
genitiv-dativ singular
plural
  • istericale
  • istericalelor
vocativ singular
plural
istericon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

istericale, istericalesubstantiv feminin plural

  • 1. familiar Acces, criză de isterie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plîngea cu hohote, cu istericale. DUMITRIU, B. F. 45. DLRLC
    • format_quote A apucat-o istericale pe babă. ALECSANDRI, T. I 51. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.