ISTA, IASTA, iștia, istea, pron. dem., adj. dem. (Reg.) Acesta¹. [Gen.-dat. sg. istuia, isteia, pl. istora] – Lat. *istus, -a, -um.

ista, iasta [At: DEX / Pl: iștia, iestea / G-D: istuia, isteia, istora / E: ml *istus, -a, -um] (Reg) 1-4 pd (Reg) Aceasta¹ (1-4). 5 ad (Postpus) Acest (1). 6 ad (D. unități de timp; postpus) Prezent. 7 (Postpus) Ist (3).

ISTA¹, IASTA, iștia, iastea, pron. dem. (Reg.) Acesta¹. [Gen.-dat. sg. istuia, isteia, pl. istora] – Lat. *istus, -a, -um.

ISTA², IASTA adj. dem. v. ist.

ISTA², iștia, pron. dem. m. (Mold.) Acesta, ăsta. Turcii toți cît îl zărea între dînșii se grăia: «Ista-i Gruia lui Novac, Lui Novac Caraiflac». ALECSANDRI, P. P. 144. ◊ (Precedat de un «de» partitiv; atestat în forma de pl. iști) Mie înse-mi plac și de iști mai bătrîni, numai să fie bine fripți. CREANGĂ, P. 33. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. istuia, pl. istora. - Pl. și: iști.

ISTA¹ adj. dem. m. v. ist.

IST, IASTĂ, iști, iaste, adj. pron. dem. (Reg.; după substantiv are forma ista, iasta) Acest; (despre unități de timp) prezent; de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. [Gen.-dat. sg. istui, istei, pl. istor. – Var.: iest adj. dem.] – Lat. *istus, -a, -um.

ist, iastă [At: RUSSO, S. 104 / Pl: iști, iaste / G-D: istui, istei, istor / E: cf ista] (Reg) 1 ad (Antepus) Acest (1). 2 ad (D. unități de timp; antepus) Prezent. 3 ad (Antepus) Dintr-un timp foarte apropiat de vorbitor Si: ista (7). 4 smf (Înv; dep) Individ Niște iste.

IST, IASTĂ, iști, iaste, adj. dem. (Reg.; după substantiv are forma ista, iasta) Acest; (despre unități de timp) prezent; de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. [Gen.-dat. sg. istui, istei, pl. istor. – Var.: ista, iasta adj. dem.] – Lat. *istus, -a, -um.

IST, iști, adj. dem. m. (Mold.; cînd urmează după substantiv, are de obicei forma ista) Acest, ăst. Eu am pus iapa mea la căruța omului istuia și ne-am dus la moară. SBIERA, P. 223. Prietene, zise Dănilă, nu mi-i da capra ceea să-ți dau carul ista? CREANGĂ, P. 42. Fă-te tu cerșitor la capătul ist de pod, și eu la celalalt. id. ib. 298. ♦ (Despre unități de timp) Acest, prezent, de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. S-a aflat de la starostele Nechifor și de la alți vînători vechi că cerbii au boncăluit mai devreme în ist-an. SADOVEANU, F. J. 426. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. istui, pl. istor; (cînd are forma ista) pl. iștia; gen.-dat. sg. istuia, pl. istora.

ist, ásta, ĭar după subst. orĭ izolat, ísta, ásta saŭ (și) ĭasta, pron. (ca și aista). Est. Aista, acesta: ist om, astă dată; omu ista, data asta; data ĭasta.

!ista (reg.) pr. m., adj. pr. m. (postpus: omul ista), g.-d. istuia; pl. iștia (desp. -tia), g.-d. istora; f. iasta, g.-d. isteia; pl. istea, g.-d. pl. m. și f. istora

ista (reg.) pr. m., adj. pr. m. (postpus: omul ista), g.-d. istuia; pl. iștia (-tia), g.-d. istora; f. iasta, g.-d. isteia / iesteia; pl. istea / iestea, g.-d. pl. m. și f. istora / iestora

ista pr. m., adj. m. (postpus: omul ista) g.-d. istuia, pl. iștia, g.-d. istora; f. sg. iasta, g.-d. isteia/iesteia, pl. istea/iestea, g.-d. istora/iestora

!ist (reg.) adj. pr. m., g.-d. istui; pl. iști; f. iastă, g.-d. istei; pl. iste, g.-d. pl. m. și f. istor

iest v. ist

ist / iest (reg.) adj. pr. m., g.-d. istui / iestui; pl. iști / iești; f. iastă, g.-d. istei / iestei; pl. iste / ieste, g.-d. pl. m. și f. istor / iestor

ist/iest adj. m., g.-d. istui/iestui, pl. iști/iești, g.-d. istor/iestor; f. sg. iastă, g.-d. istei/iestei, pl. iste/ieste, g.-d. istor/iestor

ISTA pron. v. acesta.

ista pron. v. ACESTA.

IST adj. v. acest.

ist adj. v. ACEST.