ISTA², iștia, pron. dem. m. (Mold.) Acesta, ăsta. Turcii toți cît îl zărea între dînșii se grăia: «Ista-i Gruia lui Novac, Lui Novac Caraiflac». ALECSANDRI, P. P. 144. ◊ (Precedat de un «de» partitiv; atestat în forma de pl. iști) Mie înse-mi plac și de iști mai bătrîni, numai să fie bine fripți. CREANGĂ, P. 33. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. istuia, pl. istora. - Pl. și: iști.