13 definiții pentru isprăvnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. – Ispravnic + suf. -ie.

ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. – Ispravnic + suf. -ie.

isprăvnicie sf [At: M. COSTIN, ap. DA / Pl: ~ii / E: ispravnic + -ie] (Înv) 1 Funcție a ispravnicului (1-2). 2-3 Birou al ispravnicului (1-2) Si: prefectură.

ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. (Învechit) 1. Funcție de ispravnic. S-a hotărît să intre la tocmeală, crezînd că dor l-o împăca cu... o vătășie de plai, cu o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. VIII. Ard-o focu isprăvnicie!... că mare belea-i pe capul meu. ALECSANDRI, T. I 196. L-am silit pe bărbatu-meu să meargă la Ieș ca să cerce a căpăta isprăvnicia de aice din ținut. id. ib. 174. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. Înainte mergeau suitarii călări... Apoi urmau panțirii isprăvniciei. NEGRUZZI, S. I 29.

ISPRĂVNICÍE ~i f. 1) Instituție condusă de un ispravnic. 2) Local unde se află această instituție. 3) Funcție de ispravnic. 4) Durata de exercitare a acestei funcții. /ispravnic + suf. ~ie

ISPRĂVNICIE s.f. (Mold., ȚR) Funcție de ispravnic. (2). A: Va mazili pe Gheorghe din toată, puterea, isprăvniciei lui. M. COSTIN. B: Au trăit aicea cu isprăvnicia aceea ca la 30 ani. R. POPESCU. Etimologie: ispravnic + suf. -ie. Vezi și ispravnic, isprăvnici. Cf. ș o f ă r i e.

isprăvnicie f. funcțiunea sau localul ispravnicului: ce pricină ai la isprăvnicie? AL.

isprăvnicíe f. Funcțiunea ispravniculuĭ. Localu unde e cancelaria luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

isprăvnicíe s. f., art. isprăvnicía, g.-d. art. isprăvnicíei; pl. isprăvnicíi, art. isprăvnicíile

isprăvnicíe s. f., art. isprăvnicía, g.-d. art. isprăvnicíei; pl. isprăvnicíi, art. isprăvnicíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISPRĂVNICÍE s. v. administrare, administrație, cârmuire, conducere, epitropie, gospodărire, prefectură, tutelă.

ISPRĂVNICÍE s. (IST.) (înv.) stărostie.

isprăvnicie s. v ADMINISTRARE. ADMINISTRAȚIE. CÎRMUIRE. CONDUCERE. EPITROPIE. GOSPODĂRIRE. PREFECTURĂ. TUTELĂ.

Intrare: isprăvnicie
isprăvnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isprăvnicie
  • isprăvnicia
plural
  • isprăvnicii
  • isprăvniciile
genitiv-dativ singular
  • isprăvnicii
  • isprăvniciei
plural
  • isprăvnicii
  • isprăvniciilor
vocativ singular
plural

isprăvnicie

  • 1. Funcția de ispravnic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stărostie attach_file 3 exemple
    exemple
    • S-a hotărît să intre la tocmeală, crezînd că dor l-o împăca cu... o vătășie de plai, cu o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. VIII.
    • Ard-o focu isprăvnicie!... că mare belea-i pe capul meu. ALECSANDRI, T. I 196.
    • L-am silit pe bărbatu-meu să meargă la Ieș ca să cerce a căpăta isprăvnicia de aice din ținut. ALECSANDRI, T. I 174.
  • 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Înainte mergeau suitarii călări... Apoi urmau panțirii isprăvniciei. NEGRUZZI, S. I 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ispravnic + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09