ISPRĂVNICIE s.f. (Mold., ȚR) Funcție de ispravnic. (2). A: Va mazili pe Gheorghe din toată, puterea, isprăvniciei lui. M. COSTIN. B: Au trăit aicea cu isprăvnicia aceea ca la 30 ani. R. POPESCU. Etimologie: ispravnic + suf. -ie. Vezi și ispravnic, isprăvnici. Cf. ș o f ă r i e.