12 definiții pentru ispol iscol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ispol sn [At: DAMÉ, T. 126 / V: iscol / Pl: ~oale / E: bg изпол] (Pop) Vas de lemn sub formă de lingură, folosit la scoaterea apei din luntre (servind uneori și la băut) Si: căuș, răscol, scafă, scofiță.

ISPÓL, ispoale, s. n. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. – Din bg. izpol.

ISPÓL, ispoale, s. n. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. – Din bg. izpol.

ISPÓL, ispoale și ispoluri, s. n. Unealtă de lemn sau de tablă asemănătoare cu un făraș îngust, cu mîner sau coadă, cu care se scoate apa din luntre; căuș, scafă. Aveau două ispoluri în barcă, ca niște papuci de lemn cu mîner. DUMITRIU, P. F. 16. Rănitul gemea... Ahile îi răcori fruntea înfierbîntată, îi dădu să bea din ispolul cu care scotea apa din barcă. BART, E. 335. Luntrile le sleia... Opăcini cîrme făcea, Ispoalele le găsea, Edecuri asemenea. PĂSCULESCU, L. P. 176.

ISPÓL ~oále n. reg. Vas de lemn în formă de căuș, folosit la scoaterea apei din luntre. /<bulg. izpol

ispol n. Mold. căuș de scos apă din luntre. [Slav. ISPOLŬ].

ispól n., pl. oale (bg. izpol, vsl. ispolŭ, sŭpolŭ, ispol). Dun. Căușu (vasu) de lemn cu care se scoate apa care pătrunde în barcă. – Pe la Zimnicea și ispór. V. meredeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ispól (reg.) s. n., pl. ispoále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISPOL s. căuș, (reg.) răscol, scăfiță. (~ de scos apa din luntre.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ispól (ispoále), s. n. – Căuș, linguroi. Bg. izpol, sl. izpolŭ (Tiktin; DAR).

Intrare: ispol
ispol1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispol
  • ispolul
  • ispolu‑
plural
  • ispoale
  • ispoalele
genitiv-dativ singular
  • ispol
  • ispolului
plural
  • ispoale
  • ispoalelor
vocativ singular
plural
iscol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ispol2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispol
  • ispolul
  • ispolu‑
plural
  • ispoluri
  • ispolurile
genitiv-dativ singular
  • ispol
  • ispolului
plural
  • ispoluri
  • ispolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ispol iscol

  • 1. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căuș răscol scafă scăfiță 3 exemple
    exemple
    • Aveau două ispoluri în barcă, ca niște papuci de lemn cu mîner. DUMITRIU, P. F. 16.
      surse: DLRLC
    • Rănitul gemea... Ahile îi răcori fruntea înfierbîntată, îi dădu să bea din ispolul cu care scotea apa din barcă. BART, E. 335.
      surse: DLRLC
    • Luntrile le sleia... Opăcini cîrme făcea, Ispoalele le găsea, Edecuri asemenea. PĂSCULESCU, L. P. 176.
      surse: DLRLC

etimologie: