2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCĂLÍRE, iscăliri, s. f. Acțiunea de a (se) iscăli și rezultatul ei. – V. iscăli.

ISCĂLÍRE, iscăliri, s. f. Acțiunea de a (se) iscăli și rezultatul ei. – V. iscăli.

iscălire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: iscăli] Scriere a numelui pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc. pentru a întări, a autentifica etc. Si: iscălit1.

ISCĂLÍ, iscălesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a(-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna. – Cf. sl. iskaljati, iskalu.

ISCĂLÍ, iscălesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a(-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna. – Cf. sl. iskaljati, iskalu.

iscăli vtir [At: GCR I, 76/3 / Pzi: ~lesc / E: vsl искалꙗти, искалъ] 1-3 A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc. pentru a întări, a autentifica etc. Si: a (se) semna.

ISCĂLÍ, iscălesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și scrie numele sub textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc. (în semn de încuviințare, de recunoaștere, de admitere); a semna, a-și pune semnătura. Iscălim în cartea groasă a muzeului care poartă pe fiecare pagină impresii, însemnări, zeci și zeci de iscălituri. STANCU, U.R.S.S. 201. Iară el, Isaiia Teodorescu se iscălea. CREANGĂ, A. 135. Ei, fie! dacă-i așa... Iaca iscălesc. ALECSANDRI, T. I 320. ◊ Tranz. (Complementul indică textul sau documentul în discuție) Îl făcuseră... să iscălească... polițe. C. PETRESCU, Î. II 238. Mi-au spus curat că nu vor să iscălească raportul, pînă ce nu li s-o da cîte o mie de franci. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. Vodă a iscălit constituția, văzîndu-se silit de popor. GHICA, A. 39.

A ISCĂLÍ ~ésc 1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A autentifica prin iscălitură; a adeveri prin semnătură; a semna. 2. intranz. A pune iscălitura sub un text, într-un registru sau într-un act oficial; a semna. /<sl. iskaljati, iskalu

iscălì v. a semna, a subscrie. [Slav. ISKALĬAȚI, a mânji: în vremile trecute, iscălitura celor ce nu știau carte se făcea prin punerea mâinii, a degetului sau a peceții; și mai târziu, pentru țărani a iscăli, mai cu seamă cu slove, era a pune talpa gâștii pe hârtie].

iscălésc v. tr. (vsl. iskalŭ, am cercetat, orĭ iskalĭati, a mînji, ca oameniĭ care, neștiind carte, iscălesc mînjind puțin hîrtia cu degetu pus în cerneală). Semnez, subsemnez, subscriŭ: a iscăli o scrisoare, o poliță. V. refl. Îmĭ scriŭ numele: proștiĭ se iscălesc pe toate zidurile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iscălíre s. f., g.-d. art. iscălírii; pl. iscălíri

iscălíre s. f., g.-d. art. iscălírii; pl. iscălíri

iscălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscălésc, imperf. 3 sg. iscăleá; conj. prez. 3 să iscăleáscă

iscălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscălésc, imperf. 3 sg. iscăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. iscăleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISCĂLÍRE s. iscălit, semnare, subscriere, (rar) subsemnare. (~ unui act.)

ISCĂLIRE s. iscălit, semnare, subscriere, (rar) subsemnare. (~ unui act.)

ISCĂLÍ vb. 1. a semna, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se semna, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.)

ISCĂLI vb. 1. a semna, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se semna, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iscălí (iscălésc, iscălít), vb. – A semna, a-și pune numele, semnătura. Origine incertă. După Tiktin (cf. Candrea; DAR; Scriban), de la formula de acceptare juridică azŭ iskalŭ „eu vreau” (din sl. iskati, cf. isca). După Cihac, II, 149 (cf. Șeineanu, Semasiol., 15), din sl. iskaljati „a păta”, cf. bg. iskaljam „a murdări”, datorită faptului că cea mai mare parte a iscăliturilor din vechime erau doar amprente ale degetului sau pete de cerneală. Ambele explicații par posibile. – Der. iscălitură, s. f. (semnătură), din part. iscălit (sec. XVII); iscălitor, adj. (semnatar), înv.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

iscălí, iscălesc. v. t. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură, cu un creion sublimat.

Intrare: iscălire
iscălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscălire
  • iscălirea
plural
  • iscăliri
  • iscălirile
genitiv-dativ singular
  • iscăliri
  • iscălirii
plural
  • iscăliri
  • iscălirilor
vocativ singular
plural
Intrare: iscăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iscăli
  • iscălire
  • iscălit
  • iscălitu‑
  • iscălind
  • iscălindu‑
singular plural
  • iscălește
  • iscăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iscălesc
(să)
  • iscălesc
  • iscăleam
  • iscălii
  • iscălisem
a II-a (tu)
  • iscălești
(să)
  • iscălești
  • iscăleai
  • iscăliși
  • iscăliseși
a III-a (el, ea)
  • iscălește
(să)
  • iscălească
  • iscălea
  • iscăli
  • iscălise
plural I (noi)
  • iscălim
(să)
  • iscălim
  • iscăleam
  • iscălirăm
  • iscăliserăm
  • iscălisem
a II-a (voi)
  • iscăliți
(să)
  • iscăliți
  • iscăleați
  • iscălirăți
  • iscăliserăți
  • iscăliseți
a III-a (ei, ele)
  • iscălesc
(să)
  • iscălească
  • iscăleau
  • iscăli
  • iscăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iscălire

etimologie:

  • vezi iscăli
    surse: DEX '98 DEX '09

iscăli

  • 1. A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a(-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna.
    exemple
    • Iscălim în cartea groasă a muzeului care poartă pe fiecare pagină impresii, însemnări, zeci și zeci de iscălituri. STANCU, U.R.S.S. 201.
      surse: DLRLC
    • Iară el, Isaiia Teodorescu se iscălea. CREANGĂ, A. 135.
      surse: DLRLC
    • Ei, fie! dacă-i așa... Iaca iscălesc. ALECSANDRI, T. I 320.
      surse: DLRLC
    • Îl făcuseră... să iscălească... polițe. C. PETRESCU, Î. II 238.
      surse: DLRLC
    • Mi-au spus curat că nu vor să iscălească raportul, pînă ce nu li s-o da cîte o mie de franci. VLAHUȚĂ, O. A. III 8.
      surse: DLRLC
    • Vodă a iscălit constituția, văzîndu-se silit de popor. GHICA, A. 39.
      surse: DLRLC

etimologie: