15 definiții pentru irupție irupțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, apariție neașteptată și bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [Var.: irupțiúne s. f.] – Din fr. irruption, lat. irruptio.

IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, apariție neașteptată și bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [Var.: irupțiúne s. f.] – Din fr. irruption, lat. irruptio.

irupție sf [At: C. PETRESCU, C.V. 300 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr irruption, lat irruptio] 1-3 Irupere (1-3). 4 (Fig) Revărsare.

IRÚPȚIE, irupții, s. f. Izbucnire violentă, ieșire, năvălire, revărsare. V. erupție. Toți, plini de furie, fac irupție pe scările palatului. BOLINTINEANU, O. 249. ◊ Fig. Era în acest ținut... o victorioasă irupție a vieții vegetale. C. PETRESCU, C. V. 300.

IRÚPȚIE s.f. Izbucnire violentă; năvălire, revărsare. [Gen. -iei, var. irupțiune s.f. / cf. lat. irruptio, fr. irruption].

IRÚPȚIE s. f. izbucnire violentă; năvălire, revărsare. (< fr. irruption, lat. irruptio)

IRÚPȚIE ~i f. Pătrundere bruscă și violentă (într-un loc). /<fr. irruption, lat. irruptio, ~onis[1]

  1. Var. irupțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

IRUPȚIÚNE s. f. v. irupție.

irupți(un)e f. 1. năvală neașteptată a dușmanului în țară; 2. intrare subită și bruscă. 3. revărsarea apelor.

*irupțiúne f. (lat. irrúptio, -ónis). Invaziune (năvălire) subită și violentă. Intrare bruscă. Fig. Revărsare violentă. – Și -úpție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

irúpție (izbucnire violentă) (-ți-e) s. f., art. irúpția (-ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (-ți-i-)

irúpție s. f. (sil. -ți-e), art. irúpția (sil. -ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. irupțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRÚPȚIE s. v. erupție.[1]

  1. Var. irupțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

IRUPȚIE s. erupție, irupere, izbucnire, năvălire, răbufnire, țîșnire. (~ petrolului din pămînt.)

Intrare: irupție
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irupție
  • irupția
plural
  • irupții
  • irupțiile
genitiv-dativ singular
  • irupții
  • irupției
plural
  • irupții
  • irupțiilor
vocativ singular
plural
irupțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irupțiune
  • irupțiunea
plural
  • irupțiuni
  • irupțiunile
genitiv-dativ singular
  • irupțiuni
  • irupțiunii
plural
  • irupțiuni
  • irupțiunilor
vocativ singular
plural

irupție irupțiune

etimologie: