2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IRONIST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.
ironist, ~ă [At: DEX / Pl: ~iști, ~e / E: fr ironiste] 1-2 smf, a (Scriitor) care folosește stilul ironic (2). 3 a (Rar) Care denotă ironie. 4 a (D. o operă literară) Care are un stil ironic (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. (Rar) Adj. Care denotă ironie. – Din fr. ironiste.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IRONIST, -Ă s.m. și f. Autor de ironii, persoană care vorbește sau scrie cu ironie; ironizator. [< fr. ironiste, it. ironista].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIST, -Ă I. adj., s. m. f. (persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. II. adj. care denotă ironie. (< fr. ironiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ironist, -ă s. m. f. Persoană (scriitor) care practică ironia ◊ „Presupun că nici lingviștii nu pot uita următoarea lecție primită de la un mare ironist.” Cont. 26 III 71 p. 8 (din fr. ironiste; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IRONIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care vorbește sau scrie cu ironii. /<fr. ironiste, it. ironista
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ironist s. m., adj. m., pl. ironiști; f. sg. ironistă, pl. ironiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ironist, ironistăadjectiv
- 1. Care cultivă ironia, stilul ironic. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 2. Care denotă sau conține o ironie. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- ironiste DEX '09 DEX '98 MDN '00
ironist, ironiștisubstantiv masculin ironistă, ironistesubstantiv feminin
- 1. Persoană, scriitor care cultivă ironia, stilul ironic. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: ironizator
etimologie:
- ironiste DEX '09 DEX '98 DN