5 definiții pentru ironizator (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ironizator, ~oare smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: fr ironisateur] 1-2 (Persoană) care ironizează.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care ironizează; ironist. [Cf. fr. ironisateur, it. ironizzatore].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIZATÓR, -OÁRE s. m. f. (cel) care ironizează. (< fr. ironisateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ironizatór s. m., pl. ironizatóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ironizator (s.m.)
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
ironizator, -oare ironizatoare
- 1. (Persoană) care ironizează.surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: ironist (adj.) ironist, -ă (persoană)
etimologie:
- ironisateursurse: DEX '09 DEX '98 DN