11 definiții pentru irmilic iermelic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik.

IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik.

irmilic [At: ALECSANDRI, P. P. 135 / V: ierme~ / Pl: ~ici, ~ice / E: tc irmilik] 1 sm (Iuz) Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi, mai ales în Moldova, în prima jumătate a secolului XIX Si: icosar. 2 sn (Rar; art.) Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 3 sn (Rar; art) Melodie după care se execută irmilicul (2).

IRMILÍC, irmilici, s. m. (Învechit) Monedă turcească care a circulat pe vremuri și în țările romînești. Țigănci sprîncenate, cu cozile pline de irmilici, stăteau cinchite lîngă oale. SADOVEANU, O. I 285. Cuconu Ioniță scoase două sferturi de irmilic și le dădu lui Gîrneață. HOGAȘ, H. 30. Soliman se bucura, Bani-n poală-i număra, Zece pungi de irmilici. ALECSANDRI, P. P. 135.

irmilic m. Mold. 1. veche monedă turcească echivalentă cu icosarul: paftale mici tot din irmilici POP.; 2. horă după masa de cununie. [Turc. IRMILIK, din irmi, douăzeci].

irmilíc m. (turc. irmilik, d. irmi, doŭăzecĭ). O monetă turcească de aur care valora în Moldova cît și icosaru (V. icosar). O horă care se cîntă pin Moldova după masa de cununie și numită și mușama, și pin Muntenia nuneasca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRMILÍC s. icosar. (~ul era o monedă turcească.)

IRMILIC s. icosar. (~ era o monedă turcească.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

irmilíc (irmilíci), s. m.Înv., monedă turcească de argint, care valora la început 20 de piaștri. – Megl. irmiloc. Tc. irmilik (Șeineanu, II, 228; Lokotsch 958), din tc. irmi „douăzeci”, cf. bg. irmilik. Este cuvînt identic cu icosar. Sec. XIX, înv.

Intrare: irmilic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irmilic
  • irmilicul
  • irmilicu‑
plural
  • irmilici
  • irmilicii
genitiv-dativ singular
  • irmilic
  • irmilicului
plural
  • irmilici
  • irmilicilor
vocativ singular
plural
iermelic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

irmilic iermelic

  • 1. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a secolului XIX.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: icosar attach_file 3 exemple
    exemple
    • Țigănci sprîncenate, cu cozile pline de irmilici, stăteau cinchite lîngă oale. SADOVEANU, O. I 285.
      surse: DLRLC
    • Cuconu Ioniță scoase două sferturi de irmilic și le dădu lui Gîrneață. HOGAȘ, H. 30.
      surse: DLRLC
    • Soliman se bucura, Bani-n poală-i număra, Zece pungi de irmilici. ALECSANDRI, P. P. 135.
      surse: DLRLC

etimologie: