IRMILIC, irmilici, s. m. (Învechit) Monedă turcească care a circulat pe vremuri și în țările romînești. Țigănci sprîncenate, cu cozile pline de irmilici, stăteau cinchite lîngă oale. SADOVEANU, O. I 285. Cuconu Ioniță scoase două sferturi de irmilic și le dădu lui Gîrneață. HOGAȘ, H. 30. Soliman se bucura, Bani-n poală-i număra, Zece pungi de irmilici. ALECSANDRI, P. P. 135.