2 intrări

11 definiții

iriza [At: PAS, Z. IV, 42 / Pzi: ~zez / E: fr iriser] 1 vt (Rar) A vopsi (ceva) în culorile curcubeului. 2 vi A luci (în culori asemănătoare cu ale curcubeului).

IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser.

IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. (Rar) A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser.

IRIZÁ, irizez, vb. I. Tranz. (Rar) A luci reflectînd lumină multicoloră, asemănătoare cu lumina curcubeului.

irizá (a ~) vb., ind. prez. 3 irizeáză

irizá vb., ind. prez. 1 sg. irizéz, 3 sg. și pl. irizeáză

IRIZÁ vb. I. tr. (Rar) A reflecta lumini multicolore ca cele ale curcubeului. [< fr. iriser].

IRIZÁ vb. tr. a reflecta lumini multicolore, ca cele ale curcubeului. (< fr. iriser)

A IRIZÁ pers. 3 ~eáză intranz. A iradia lumini multicolore; a scânteia cu lumini de curcubeu. /<fr. iriser

*irizéz v. tr. (fr. iriser, d. iris, numele poetic al curcubeuluĭ. It. zic iridáre, d. iride, care și rom. ar fi forma maĭ corectă îld. iris). Colorez cu colorile curcubeuluĭ: a iriza o sticlă, unele cristale se irizează în aer umed.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: iriza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) iriza irizare irizat irizând singular plural
irizea irizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) irizez (să) irizez irizam irizai irizasem
a II-a (tu) irizezi (să) irizezi irizai irizași irizaseși
a III-a (el, ea) irizea (să) irizeze iriza iriză irizase
plural I (noi) irizăm (să) irizăm irizam irizarăm irizaserăm, irizasem*
a II-a (voi) irizați (să) irizați irizați irizarăți irizaserăți, irizaseți*
a III-a (ei, ele) irizea (să) irizeze irizau iriza irizaseră
Intrare: Iriza
Iriza nume propriu
nume propriu (I3)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)