2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

irigare sf [At: DA ms / Pl: -gări / E: iriga] 1 Udare a unui teren cu apa din irigații Si: irigat1 (1), irigație (2). 2 Realizare a unor lucrări de irigații Si: irigat1 (2), irigație (3). 3 Circulare normală a sângelui într-un organism, într-un organ, într-un țesut Si: irigat1 (3).

IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga.

IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga.

IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga. Delta poate deveni, prin irigarea grădinilor de zarzavat, un izvor bogat de producție în masă a legumelor și al dezvoltării unei industrii alimentare locale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 341. Vezi dincolo, la geam, savantul Privește-adînc în depărtări, Acolo poate se-nfiripă Un nou sistem de irigări. FRUNZĂ, Z. 43.

IRIGÁRE s.f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei; irigație. [< iriga].

iriga vt [At: DA / Pzi: irig, (pop) ~ghez / E: fr irriguer, lat irrigare] 1 A uda un teren arabil cu apa din irigații. 2 A realiza lucrări de irigații. 3 (D. sânge) A circula normal într-un organism, într-un organ, într-un țesut.

IRIGÁ, irig, vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. [Prez. ind. și: irighez[1]] – Din fr. irriguer, lat. irrigare. corectată

  1. În original accentul este marcat greșit: irighez. — gall

IRIGÁ, irighéz, vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. [Prez. ind. și: irig] – Din fr. irriguer, lat. irrigare.

IRIGÁ, irighez, vb. I. Tranz. (Cu privire la terenuri) A uda în mod artificial, printr-un sistem de canale, spre a-i mări fertilitatea. (Refl. pas.) Noile construcții hidrotehnice de pe Volga, Nipru, Amu-Daria și Don vor da posibilitatea de a se iriga și îndestula cu apă peste 28 milioane hectare de pămînt din regiunile secetoase. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135.

IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].

IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)

A IRIGÁ ~ghéz tranz. (suprafețe arabile) A uda prin irigație; a supune irigației. /<fr. irriguer, lat. irrigare

irigà V; a stropi livezi, câmpii cu apă adusă în canale.

*iríg și irighéz, a -gá v. tr. (lat. írrigo, -áre, d. rigare, a uda). Agr. Ud, vorbind de cîmpiĭ, livezĭ ș. a. udate pin canale orĭ țevĭ. Med. (Rar). Spăl o rană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

irigáre s. f., g.-d. art. irigắrii; pl. irigắri

irigáre s. f., g.-d. art. irigării; pl. irigări

!irigá (a ~) vb., ind. prez. 3 irígă

irigá vb., ind. prez. 1 sg. irighéz/iríg, 3 sg. și pl. irigheáză/irígă

iriga (ind. prez. 3 sg. și pl. irighează)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRIGÁRE s. v. irigație.

IRIGARE s. irigație. (~ unui teren.)

Intrare: irigare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irigare
  • irigarea
plural
  • irigări
  • irigările
genitiv-dativ singular
  • irigări
  • irigării
plural
  • irigări
  • irigărilor
vocativ singular
plural
Intrare: iriga (1 irig)
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iriga
  • irigare
  • irigat
  • irigatu‑
  • irigând
  • irigându‑
singular plural
  • iri
  • irigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irig
(să)
  • irig
  • irigam
  • irigai
  • irigasem
a II-a (tu)
  • irigi
(să)
  • irigi
  • irigai
  • irigași
  • irigaseși
a III-a (el, ea)
  • iri
(să)
  • irige
  • iriga
  • irigă
  • irigase
plural I (noi)
  • irigăm
(să)
  • irigăm
  • irigam
  • irigarăm
  • irigaserăm
  • irigasem
a II-a (voi)
  • irigați
(să)
  • irigați
  • irigați
  • irigarăți
  • irigaserăți
  • irigaseți
a III-a (ei, ele)
  • iri
(să)
  • irige
  • irigau
  • iriga
  • irigaseră
verb (VT205)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iriga
  • irigare
  • irigat
  • irigatu‑
  • irigând
  • irigându‑
singular plural
  • irighea
  • irigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irighez
(să)
  • irighez
  • irigam
  • irigai
  • irigasem
a II-a (tu)
  • irighezi
(să)
  • irighezi
  • irigai
  • irigași
  • irigaseși
a III-a (el, ea)
  • irighea
(să)
  • irigheze
  • iriga
  • irigă
  • irigase
plural I (noi)
  • irigăm
(să)
  • irigăm
  • irigam
  • irigarăm
  • irigaserăm
  • irigasem
a II-a (voi)
  • irigați
(să)
  • irigați
  • irigați
  • irigarăți
  • irigaserăți
  • irigaseți
a III-a (ei, ele)
  • irighea
(să)
  • irigheze
  • irigau
  • iriga
  • irigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

irigare

  • 1. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: irigație 2 exemple
    exemple
    • Delta poate deveni, prin irigarea grădinilor de zarzavat, un izvor bogat de producție în masă a legumelor și al dezvoltării unei industrii alimentare locale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 341.
      surse: DLRLC
    • Vezi dincolo, la geam, savantul Privește-adînc în depărtări, Acolo poate se-nfiripă Un nou sistem de irigări. FRUNZĂ, Z. 43.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi iriga
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

iriga

  • 1. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: uda un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Noile construcții hidrotehnice de pe Volga, Nipru, Amu-Daria și Don vor da posibilitatea de a se iriga și îndestula cu apă peste 28 milioane hectare de pămînt din regiunile secetoase. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135.
      surse: DLRLC
    • 1.1. impersonal (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere A alimenta, a aproviziona un organ.
        surse: DN

etimologie: