opțiuni
  • info

13 definiții pentru iriga (1 irig)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRIGA, irig, vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. [Prez. ind. și: irighez[1]] – Din fr. irriguer, lat. irrigare. corectat(ă)

  1. În original accentul este marcat greșit: irighez. — gall

iriga vt [At: DA / Pzi: irig, (pop) ~ghez / E: fr irriguer, lat irrigare] 1 A uda un teren arabil cu apa din irigații. 2 A realiza lucrări de irigații. 3 (D. sânge) A circula normal într-un organism, într-un organ, într-un țesut.

IRIGA, irighez, vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. [Prez. ind. și: irig] – Din fr. irriguer, lat. irrigare.

IRIGA, irighez, vb. I. Tranz. (Cu privire la terenuri) A uda în mod artificial, printr-un sistem de canale, spre a-i mări fertilitatea. (Refl. pas.) Noile construcții hidrotehnice de pe Volga, Nipru, Amu-Daria și Don vor da posibilitatea de a se iriga și îndestula cu apă peste 28 milioane hectare de pămînt din regiunile secetoase. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135.

IRIGA vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sînge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].

IRIGA vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)

A IRIGA ~ghez tranz. (suprafețe arabile) A uda prin irigație; a supune irigației. /<fr. irriguer, lat. irrigare

irigà V; a stropi livezi, câmpii cu apă adusă în canale.

*iríg și irighéz, a -gá v. tr. (lat. írrigo, -áre, d. rigare, a uda). Agr. Ud, vorbind de cîmpiĭ, livezĭ ș. a. udate pin canale orĭ țevĭ. Med. (Rar). Spăl o rană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iriga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. irig, 2 sg. irigi, 3 irigă; conj. prez. 1 sg. să irig, 3 să irige

!iriga (a ~) vb., ind. prez. 3 irigă

iriga vb., ind. prez. 1 sg. irighez/irig, 3 sg. și pl. irighează/irigă

iriga (ind. prez. 3 sg. și pl. irighează)

Intrare: iriga (1 irig)
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iriga
  • irigare
  • irigat
  • irigatu‑
  • irigând
  • irigându‑
 singular plural
  • irigă
  • irigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irig
 (să)
  • irig
  • irigam
  • irigai
  • irigasem
a II-a (tu)
  • irigi
 (să)
  • irigi
  • irigai
  • irigași
  • irigaseși
a III-a (el, ea)
  • irigă
 (să)
  • irige
  • iriga
  • irigă
  • irigase
plural I (noi)
  • irigăm
 (să)
  • irigăm
  • irigam
  • irigarăm
  • irigaserăm
  • irigasem
a II-a (voi)
  • irigați
 (să)
  • irigați
  • irigați
  • irigarăți
  • irigaserăți
  • irigaseți
a III-a (ei, ele)
  • irigă
 (să)
  • irige
  • irigau
  • irigară
  • irigaseră
verb (VT205)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iriga
  • irigare
  • irigat
  • irigatu‑
  • irigând
  • irigându‑
 singular plural
  • irighează
  • irigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irighez
 (să)
  • irighez
  • irigam
  • irigai
  • irigasem
a II-a (tu)
  • irighezi
 (să)
  • irighezi
  • irigai
  • irigași
  • irigaseși
a III-a (el, ea)
  • irighează
 (să)
  • irigheze
  • iriga
  • irigă
  • irigase
plural I (noi)
  • irigăm
 (să)
  • irigăm
  • irigam
  • irigarăm
  • irigaserăm
  • irigasem
a II-a (voi)
  • irigați
 (să)
  • irigați
  • irigați
  • irigarăți
  • irigaserăți
  • irigaseți
a III-a (ei, ele)
  • irighează
 (să)
  • irigheze
  • irigau
  • irigară
  • irigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iriga, irigverb

  • 1. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: uda
    • format_quote reflexiv pasiv Noile construcții hidrotehnice de pe Volga, Nipru, Amu-Daria și Don vor da posibilitatea de a se iriga și îndestula cu apă peste 28 milioane hectare de pămînt din regiunile secetoase. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135. DLRLC
    • 1.1. impersonal (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere A alimenta, a aproviziona un organ. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.