14 definiții pentru ireparabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis.

IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis.

ireparabil, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 270 / Pl: ~i, ~e / E: fr irréparable, lat irreparabilis] 1-3 Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta Si: nereparabil.

IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se poate repara, îndrepta sau corecta. V. iremediabil. Totul e să nu se întîmple nimic ireparabil azi sau mîine. CAMIL PETRESCU, O. II 234. Se priviră cu ură, cu o sălbatecă poftă de a-și spune cuvinte grele... ireparabile. VLAHUȚĂ, O. A. III 162. ◊ (Adesea în legătură cu pierderea provocată de moartea cuiva) Bilete cu negru chenar au fost trimise pretutindeni ca să anunțe ireparabilă pierdere. ANGHEL, PR. 65.

IREPARÁBIL, -Ă adj. De nereparat, de neîndreptat. [Cf. fr. irréparable].

IREPARÁBIL, -Ă adj. de nereparat, de neîndreptat. (< fr. irréparable, lat. irreparabilis)

IREPARÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi reparat; de nereparat. 2) Care nu poate fi remediat; de neîndreptat; iremediabil; irecuperabil. /<fr. irréparable, lat. irreparabilis

ireparabil a. ce nu se poate repara: pierdere ireparabilă.

*ireparábil, -ă adj. (lat. irreparabilis). Care nu se poate repara: nenorocire, perdere ireparabilă. Adv. În mod ireparabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ireparábil adj. m., pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IREPARÁBIL adj. iremediabil. (O greșeală ~.)

IREPARABIL adj. iremediabil. (O greșeală ~.)

Intrare: ireparabil
ireparabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ireparabil
  • ireparabilul
  • ireparabilu‑
  • ireparabilă
  • ireparabila
plural
  • ireparabili
  • ireparabilii
  • ireparabile
  • ireparabilele
genitiv-dativ singular
  • ireparabil
  • ireparabilului
  • ireparabile
  • ireparabilei
plural
  • ireparabili
  • ireparabililor
  • ireparabile
  • ireparabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ireparabil

  • 1. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta.
    exemple
    • Totul e să nu se întîmple nimic ireparabil azi sau mîine. CAMIL PETRESCU, O. II 234.
      surse: DLRLC
    • Se priviră cu ură, cu o sălbatecă poftă de a-și spune cuvinte grele... ireparabile. VLAHUȚĂ, O. A. III 162.
      surse: DLRLC
    • (Adesea în legătură cu pierderea provocată de moartea cuiva) Bilete cu negru chenar au fost trimise pretutindeni ca să anunțe ireparabilă pierdere. ANGHEL, PR. 65.
      surse: DLRLC

etimologie: