12 definiții pentru ireductibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible.

IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible.

ireductibil, ~ă [At: RALEA, E. O. 66 / Pl: ~i, ~e / E: fr irréductible] 1-2 a Care nu mai poate fi (redus sau) simplificat. 3 a (Fig) Care nu poate fi aplanat. 4-5 a, av (Fig) (Care este) neînduplecat.

IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. 1. (Chim.) Care nu poate fi redus la o formă mai simplă. ♦ (Mat.) Care nu mai poate fi simplificat. Fracție ireductibilă. 2. Fig. Care nu poate fi moderat; necruțător, înverșunat. V. iremediabil. Dușman ireductibil.Preferă pe un străin... om sărac și prigonit, care trăia pentru o singură pasiune veche și ireductibilă: eliberarea patriei lui. SADOVEANU, E. 239.

IREDUCTÍBIL, -Ă adj. 1. Care nu se mai poate reduce la o formă mai simplă. ♦ Care nu se poate simplifica. 2. (Fig.) Neîmpăcat, înverșunat; necruțător. [Cf. fr. irréductible].

IREDUCTIBÍL, -Ă adj. 1. care nu poate fi redus la o formă mai simplă; care nu mai poate fi simplificat. 2. (fig.) de neîmpăcat, înverșunat; necruțător. (< fr. irréductible)

IREDUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi redus; care nu se pretează la reducere. 2) (despre fracții sau expresii algebrice) Care nu poate fi simplificat. /<fr. irréductible

ireductibil a. 1. Chim. care nu poate fi descompus; 2. Mat. care nu poate fi redus la o formă mai simplă: fracțiune ireductibilă; 3. care nu poate fi pus la loc (în chirurgie): fractură ireductibilă.

*ireductíbil, -ă adj. (d. reductibil; fr. irreductible). Care nu poate fi redus (micșorat, simplificat, înfrînt): fracțiune, ecŭațiune, expresiune ireductibilă; adversar ireductibil. Chim. Oxid metalic ireductibil, care nu maĭ poate fi adus ĭar în stare de metal. Chir. Care nu se poate pune la loc: luxațiune ireductibilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ireductibil
ireductibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ireductibil
  • ireductibilul
  • ireductibilu‑
  • ireductibilă
  • ireductibila
plural
  • ireductibili
  • ireductibilii
  • ireductibile
  • ireductibilele
genitiv-dativ singular
  • ireductibil
  • ireductibilului
  • ireductibile
  • ireductibilei
plural
  • ireductibili
  • ireductibililor
  • ireductibile
  • ireductibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ireductibil

etimologie: