2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iradiat, ~ă a [At: BOGZA, C. O. 65 / Pl: ~ați, ~e / E: iradia] 1 (D. raze) Emis. 2 (Fig) Împrăștiat în toate direcțiile. 3 Expus unei radiații (periculoase).

IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare.

IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare.

iradia [At: JAR, E. 131 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr irradier, lat irradiare] 1-2 vti A împrăștia raze de lumină, de căldură etc. Si: a (se) propaga. 3-4 vti (Pan) A (se) răspândi dintr-un punct central în toate părțile. 5 vi (D. radiații) A cădea pe suprafața unui corp. 6-7 vti (Fig) A radia. 8-9 vtr A (se) expune unei radiații (periculoase).

IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. A trimite radiații (lumină, căldură) asupra unui corp. Soarele iradiază pămîntul cu lumină. – Pronunțat: -di-a.

IRADIÁ vb. I. tr. A emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. irradier, it., lat. irradiare].

IRADIÁ vb. I. tr. a expune un corp acțiunii unei radiații. ◊ (despre radiații) a cădea pe suprafața unui corp. II. intr. a emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. (< fr. irradier, lat. irradiare)

A SE IRADIÁ pers. 3 se iradiáză intranz. (despre raze de lumină sau de căldură, despre unde sonore sau electromagnetice) A se împrăștia în toate părțile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare

A IRADIÁ ~éz tranz. 1) A face să se iradieze; a emite; a radia. 2) (corpuri) A expune unei radiații. [Sil. -di-a-] /<fr. irradier, lat. irradiare

*iradiéz v. intr. (lat. irradiare, d. radius, rază. V. radiez). Mă propag în formă de raze.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iradiá (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiáză, 1 pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3 să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)

iradia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. iradiază, 1 pl. iradiem, ger. iradiind)

Intrare: iradiat
iradiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iradiat
  • iradiatul
  • iradiatu‑
  • iradia
  • iradiata
plural
  • iradiați
  • iradiații
  • iradiate
  • iradiatele
genitiv-dativ singular
  • iradiat
  • iradiatului
  • iradiate
  • iradiatei
plural
  • iradiați
  • iradiaților
  • iradiate
  • iradiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: iradia
  • silabație: -di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iradia
  • iradiere
  • iradiat
  • iradiatu‑
  • iradiind
  • iradiindu‑
singular plural
  • iradia
  • iradiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iradiez
(să)
  • iradiez
  • iradiam
  • iradiai
  • iradiasem
a II-a (tu)
  • iradiezi
(să)
  • iradiezi
  • iradiai
  • iradiași
  • iradiaseși
a III-a (el, ea)
  • iradia
(să)
  • iradieze
  • iradia
  • iradie
  • iradiase
plural I (noi)
  • iradiem
(să)
  • iradiem
  • iradiam
  • iradiarăm
  • iradiaserăm
  • iradiasem
a II-a (voi)
  • iradiați
(să)
  • iradiați
  • iradiați
  • iradiarăți
  • iradiaserăți
  • iradiaseți
a III-a (ei, ele)
  • iradia
(să)
  • iradieze
  • iradiau
  • iradia
  • iradiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iradia

etimologie: