iradia [At: JAR, E. 131 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr irradier, lat irradiare] 1-2 vti A împrăștia raze de lumină, de căldură etc. Si: a (se) propaga. 3-4 vti (Pan) A (se) răspândi dintr-un punct central în toate părțile. 5 vi (D. radiații) A cădea pe suprafața unui corp. 6-7 vti (Fig) A radia. 8-9 vtr A (se) expune unei radiații (periculoase).

IRADIA, iradiez, vb. I. Tranz. A trimite radiații (lumină, căldură) asupra unui corp. Soarele iradiază pămîntul cu lumină. – Pronunțat: -di-a.

IRADIA vb. I. tr. A emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. irradier, it., lat. irradiare].

IRADIA vb. I. tr. a expune un corp acțiunii unei radiații. ◊ (despre radiații) a cădea pe suprafața unui corp. II. intr. a emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. (< fr. irradier, lat. irradiare)

A IRADIA ~ez tranz. 1) A face să se iradieze; a emite; a radia. 2) (corpuri) A expune unei radiații. [Sil. -di-a-] /<fr. irradier, lat. irradiare

A SE IRADIA pers. 3 se iradiază intranz. (despre raze de lumină sau de căldură, despre unde sonore sau electromagnetice) A se împrăștia în toate părțile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare

*iradiéz v. intr. (lat. irradiare, d. radius, rază. V. radiez). Mă propag în formă de raze.

iradia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. iradiez (desp. -di-ez), 3 iradiază, 1 pl. iradiem; conj. prez. 1 sg. să iradiez, 3 să iradieze; ger. iradiind (desp. -di-ind) corectat(ă)

iradia (a ~) (-di-a-) vb., ind. prez. 3 iradiază, 1 pl. iradiem (-di-em); conj. prez. 3 să iradieze; ger. iradiind (-di-ind)

iradia vb. radia

iradia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. iradiază, 1 pl. iradiem, ger. iradiind)