ira av [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg) Rapid.

iră sf vz irhă

irhă sf [At: CADE / V: er~, ier~, iră / Pl: ~he / E: mg irha] 1 Piele de oaie sau de vițel, mai ales albă, foarte subțire, tăbăcită. 2 (Îf iră, ierhă) Curelușă subțire folosită de ciobani pentru a coase cojoacele. 3 (Lpl) Locuri de sub picioare, la o piele de animal, unde nu este păr. 4 (Îf iră) Blană rasă de păr.

îra i [At: TDRG / V: (reg) ara / E: fo] (Pop) Cuvânt care exprimă: 1 Uimire. 2 Ciudă.

ĂRA interj. V. îra.

ÎRA interj. (Rostit cu î prelungit) Exclamație care exprimă mirare, uimire, ciudă etc. Oare-i ajunge pînă desară la Piatră, moș Nichifor? – Î... ra! da ce stai de vorbești? CREANGĂ, P. 115. Î... ra! moș Nichifor, nu mai spune de lup. id. ib. 120. – Variantă: ăra (NEGRUZZI, S. III 65) interj.

ărà! int. Mold. strigăt de necaz: am pățit-o! [Onomatopee].

î ra (din îracul-de-mine), interj. de mirare saŭ cĭudă (Mold. nord): î ra, măĭ, ĭa uĭte-te ce mare foc! î ra, măĭ, da plicticos eștĭ! (Toți scriŭ îra, fără să puĭe accentu. Dar a scrie îrá orĭ îra e fals, că se pronunță îîîrá saŭ, maĭ exact, î ra).

îra interj.

ăra! interj. (reg.) ah! ah!, vai de mine!, am pățit-o!

iră, s.f. 1. (reg.) Blană de animal rasă de păr. 2. (reg.) Curelușă subțire cu care ciobanii își cos cojoacele.

irhă s.f. (reg.) piele subțire și albă tăbăcită, ierhă.

irhă, irhe, (ierhă), s.f. – (reg.; înv.) 1. Aplicații decupate de piele subțire; ornament pe pieptarele femeilor (Bănățeanu, 1965: 122). 2. Șubă (în satele din dreapta Tisei). – Din magh. irha „piele” (MDA).

irhă, irhe, s.f. – 1. Aplicații decupate de piele subțire; ormanent pe pieptarele femeilor (Bănățeanu 1965: 122). 2. Atestat cu sensul de „șubă” în satele din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. irha.

I.R.A. (Irish Republican Army „Armata Republicană Irlandeză”), organizație militară irlandeză, creată în 1919, în interiorul mișcării naționaliste Sinn Fein, ca unitate de voluntari, având ca obiectiv, inițial, lupta împotriva dominației britanice, iar după 1921 obținerea autonomiei și independenței Irlandei față de Marea Britanie. S-a opus încheierii Tratatului de la Londra din 1921 (care stipula crearea „Statului liber Irlanda” și menținerea în componența Marii Britanii a NE Irlandei – Ulster), continuând, cu virulență, lupta armată împotriva britanicilor. Interzisă de guvernul britanic (1939), I.R.A. a continuat să desfășoare acțiuni militare sporadice, care s-au intensificat în anii ’60. În 1969, s-a produs scindarea în două ramuri: politică și militară (care practică terorismul ca armă de luptă atât în Irlanda de Nord, cât și pe teritoriul Marii Britanii). La 31 aug. 1994, după 25 de ani de exacerbare a activităților violente teroriste, I.R.A. anunță „încetarea pe timp nelimitat a ostilităților”. Angajamentul este încălcat de unele facțiuni din cadrul organizației care nu recunosc tratatul. Acordul de pace din 10 apr. 1998 dintre Marea Britanie, Irlanda și partidele politice din Irlanda de Nord duc la o reconfirmare a încetării focului care, la fel, nu este acceptată de toate facțiunile I.R.A.