irhă sf [At: CADE / V: er~, ier~, iră / Pl: ~he / E: mg irha] 1 Piele de oaie sau de vițel, mai ales albă, foarte subțire, tăbăcită. 2 (Îf iră, ierhă) Curelușă subțire folosită de ciobani pentru a coase cojoacele. 3 (Lpl) Locuri de sub picioare, la o piele de animal, unde nu este păr. 4 (Îf iră) Blană rasă de păr.

iră sf vz irhă

irhă s.f. (reg.) piele subțire și albă tăbăcită, ierhă.

irhă, irhe, (ierhă), s.f. – (reg.; înv.) 1. Aplicații decupate de piele subțire; ornament pe pieptarele femeilor (Bănățeanu, 1965: 122). 2. Șubă (în satele din dreapta Tisei). – Din magh. irha „piele” (MDA).

irhă, irhe, s.f. – 1. Aplicații decupate de piele subțire; ormanent pe pieptarele femeilor (Bănățeanu 1965: 122). 2. Atestat cu sensul de „șubă” în satele din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. irha.

iră, s.f. 1. (reg.) Blană de animal rasă de păr. 2. (reg.) Curelușă subțire cu care ciobanii își cos cojoacele.