12 definiții pentru ipocrizie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ipocrizie sf [At: NEGRUZZI, S. II, 281 / V: hi~ / S și: ~isie / Pl: ~ii / E: fr hypocrisie] Afișare a unei atitudini false Si: falsitate, fățărnicie, prefăcătorie, (îvr) ipocritism.

IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie.

IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie.

IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. Între noi n-a fost niciodată minciună și ipocrizie. C. PETRESCU, C. V. 323. A tale jurăminte Ascund ipocrizia sub magice cuvinte. ALECSANDRI, T. II 183. De a ipocriziei vicleană plăsmuire Grăbește a ne scăpa! NEGRUZZI, S. II 281.

IPOCRIZÍE s.f. Fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. [Pl. -ii, gen. -iei, var. hipocrizie s.f. / cf. fr. hypocrisie, lat., gr. hypocrisis].

IPOCRIZÍE s. f. atitudine de ipocrit; fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. (< fr. hypocrisie)

IPOCRIZÍE ~i f. Caracter ipocrit; lipsă de sinceritate; fățărnicie; falsitate; duplicitate. [G.-D. ipocriziei; Sil. -po-cri-] /<fr. hypocrisie

ipocrizie f. fățărnicie, afectarea unor aparențe de pietate, de virtute, de blândețe.

*ipocrizíe f. (fr. hypocrisie, it. ipocrisia, lat. hypócrisis, d. vgr. ῾ypókrisis. V. criză). Simulare a virtuțiĭ, prefăcătorie, fățărnicie: ipocrizia e un omagiŭ adus de vițiŭ virtuțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ipocrizíe (-po-cri-) s. f., art. ipocrizía, g.-d. art. ipocrizíei; pl. ipocrizíi, art. ipocrizíile

ipocrizíe s. f. (sil. -cri-), art. ipocrizía, g.-d. art. ipocrizíei; pl. ipocrizíi, art. ipocrizíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlâc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)

IPOCRIZIE s. duplicitate, falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)

Intrare: ipocrizie
ipocrizie substantiv feminin
  • silabație: i-po-cri-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocrizie
  • ipocrizia
plural
  • ipocrizii
  • ipocriziile
genitiv-dativ singular
  • ipocrizii
  • ipocriziei
plural
  • ipocrizii
  • ipocriziilor
vocativ singular
plural

ipocrizie

  • 1. Atitudinea celui ipocrit.
    exemple
    • Între noi n-a fost niciodată minciună și ipocrizie. C. PETRESCU, C. V. 323.
      surse: DLRLC
    • A tale jurăminte Ascund ipocrizia sub magice cuvinte. ALECSANDRI, T. II 183.
      surse: DLRLC
    • De a ipocriziei vicleană plăsmuire Grăbește a ne scăpa! NEGRUZZI, S. II 281.
      surse: DLRLC

etimologie: