14 definiții pentru involuntar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVOLUNTAR, -Ă, involuntari, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără voie, neintenționat. – Din fr. involontaire, lat. involuntarius.

INVOLUNTAR, -Ă, involuntari, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără voie, neintenționat. – Din fr. involontaire, lat. involuntarius.

involuntar, ~ă a, av [At: VLAHUȚĂ, D., 257 / Pl: ~i, ~e / E: fr involontaire, lat involuntarius] 1-2 (Care este făcut) fără voie Si: neintenționat.

INVOLUNTAR, -Ă, involuntari, -e, adj. Făcut fără voie, neintenționat. Gest involuntar.Am simțit că gura mi se strîmba într-un surîs involuntar și trist. CAMIL PETRESCU, P. 21. ◊ (Adverbial) Lipan își pipăi involuntar cravata. C. PETRESCU, C. V. 9. Involuntar își încruntă ochii ș-o încrețitură adîncă îi crestă fruntea între sprîncene. VLAHUȚĂ, O. A. III 154.

INVOLUNTAR, -Ă adj. Fără voință, fără voie, neintenționat. [Cf. fr. involontaire].

INVOLUNTAR, -Ă adj. (și adv.) fără voie, neintenționat. (< fr. involontaire, lat. involuntarius)

INVOLUNTAR ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) (despre acțiuni, fapte etc.) Care nu este rezultatul unui act voluntar; făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; inconștient; mașinal; mecanic; automat. 2) (despre persoane) Care se află fără voie într-o anumită situație. /<fr. involontaire, lat. involuntarius

involuntar a. fără consimțirea voinței. ║ adv. fără voie.

*involuntár, -ă adj. (lat. in-voluntarius). Făcut fără voĭe, fără să vreĭ. Adv. M’am fript involuntar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

involuntar adj. m., pl. involuntari; f. involunta, pl. involuntare

involuntar adj. m., pl. involuntari; f. involuntară, pl. involuntare

involuntar adj. m., pl. involuntari; f. sg. involuntară, pl. involuntare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INVOLUNTAR adj. neintenționat. (Un gest ~.)

INVOLUNTAR adj. neintenționat. (Un gest ~.)

Involuntar ≠ intenționat, voluntar, voit

Intrare: involuntar
involuntar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • involuntar
  • involuntarul
  • involuntaru‑
  • involunta
  • involuntara
plural
  • involuntari
  • involuntarii
  • involuntare
  • involuntarele
genitiv-dativ singular
  • involuntar
  • involuntarului
  • involuntare
  • involuntarei
plural
  • involuntari
  • involuntarilor
  • involuntare
  • involuntarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

involuntar, involuntaadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care este făcut fără voie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Gest involuntar. DLRLC
    • format_quote Am simțit că gura mi se strîmba într-un surîs involuntar și trist. CAMIL PETRESCU, P. 21. DLRLC
    • format_quote Lipan își pipăi involuntar cravata. C. PETRESCU, C. V. 9. DLRLC
    • format_quote Involuntar își încruntă ochii ș-o încrețitură adîncă îi crestă fruntea între sprîncene. VLAHUȚĂ, O. A. III 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.