INVOLUNTAR, -Ă, involuntari, -e, adj. Făcut fără voie, neintenționat. Gest involuntar. ▭ Am simțit că gura mi se strîmba într-un surîs involuntar și trist. CAMIL PETRESCU, P. 21. ◊ (Adverbial) Lipan își pipăi involuntar cravata. C. PETRESCU, C. V. 9. Involuntar își încruntă ochii ș-o încrețitură adîncă îi crestă fruntea între sprîncene. VLAHUȚĂ, O. A. III 154.