3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVOCÁRE, invocări, s. f. Acțiunea de a invoca și rezultatul ei. – V. invoca.

INVOCÁRE, invocări, s. f. Acțiunea de a invoca și rezultatul ei. – V. invoca.

invocare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 276 / Pl: ~cări / E: invoca] 1-4 Invocație (1-4).

INVOCÁRE, invocări, s. f. Acțiunea de a invoca. 1. Chemare în ajutor. Invocarea ta se scurse arzătoare ca o lavă. MACEDONSKI, O. I 276. 2. Citare în sprijinul, în favoarea sa. Invocarea unui argument.Invocarea sincerității e de prisos... Oamenii sînt sinceri și cînd iubesc și cînd urăsc. CAMIL PETRESCU, T. II 24.

INVOCÁRE s.f. Acțiunea de a invoca și (rar) rezultatul ei; invocație. [< invoca].

INVOCÁ, invóc, vb. I. Tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. – Din fr. invoquer, lat. invocare.

INVOCÁ, invóc, vb. I. Tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. – Din fr. invoquer, lat. invocare.

invoca vt [At: (a. 1776) URICARIUL I, 180 / V: (rar) în~ / Pzi: invoc / E: lat invocare, fr invoquer] 1 A chema în ajutor, de obicei o divinitate. 2 A cita ceva în favoarea sa. 3 A se referi la ceva ce poate servi ca argument în susținerea unei afirmații.

INVOCÁ, invóc, vb. I. Tranz. 1. A chema (pe cineva) în ajutor. V. apela. Și tu, muză, nu fi supărată Că n-am invocat numele tău Cum făcu Homer cînd altădată L-a cîntat pe marele-Odiseu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/6. O! nu invoca cerul... Nu, Ană... Te iubesc. ALECSANDRI, T. II 180. 2. A cita, a aduce ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi ca sprijin. (Atestat în forma invoacă) Acel regulament al dicționarului, pe care dl. Papiu îl tot invoacă, este un ce foarte elastic și lesne de interpretat. La ODOBESCU, S. II 332. – Prez. ind. pers. 3 și: (rar) invoácă.

INVOCÁ vb. I. tr. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invóc, 3,6 -că. / < fr. invoquer, it., lat. invocare].

INVOCÁ vb. tr. 1. a chema în ajutor (o divinitate). 2. a cita, a se referi la ceva în favoarea sa. (< fr. invoquer, lat. invocare)

A INVOCÁ invóc tranz. 1) (divinități) A chema în ajutor. 2) A aduce drept argument. ~ decretul respectiv. /<fr. invoquer, lat. invocare

invocà v. l. a chema în ajutor; 2. fig. a cita în favoarea sa: a invoca legea.

*invóc, a v. tr. (lat. in-voco, -vocáre. – Se conj. ca convoc). Chem în ajutor: a-l invoca pe Dumnezeŭ. Fig. Citez în favoarea mea: a invoca o mărturie.

*invocațiúne f. (lat. in-vocátio. -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a invoca, de a chema în ajutor: invocațiunea luĭ Dumnezeŭ, luĭ Apóline. Fig. Citațiune: invocațiunea uneĭ mărturiĭ. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invocáre s. f., g.-d. art. invocắrii; pl. invocắri

invocáre s. f., g.-d. art. invocării; pl. invocări

invocá (a ~) vb., ind. prez. 3 invócă; conj. prez. 3 să invóce

invocá vb., ind. prez. 1 sg. invóc, 3 sg. și pl. invócă; conj. prez. 3 sg. și pl. invóce

invoca (ind. prez. 3 sg. și pl. invocă)

arată toate definițiile

Intrare: invocare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invocare
  • invocarea
plural
  • invocări
  • invocările
genitiv-dativ singular
  • invocări
  • invocării
plural
  • invocări
  • invocărilor
vocativ singular
plural
Intrare: invoca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invoca
  • invocare
  • invocat
  • invocatu‑
  • invocând
  • invocându‑
singular plural
  • invo
  • invocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invoc
(să)
  • invoc
  • invocam
  • invocai
  • invocasem
a II-a (tu)
  • invoci
(să)
  • invoci
  • invocai
  • invocași
  • invocaseși
a III-a (el, ea)
  • invo
(să)
  • invoce
  • invoca
  • invocă
  • invocase
plural I (noi)
  • invocăm
(să)
  • invocăm
  • invocam
  • invocarăm
  • invocaserăm
  • invocasem
a II-a (voi)
  • invocați
(să)
  • invocați
  • invocați
  • invocarăți
  • invocaserăți
  • invocaseți
a III-a (ei, ele)
  • invo
(să)
  • invoce
  • invocau
  • invoca
  • invocaseră
Intrare: învocare
învocare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invocare

  • 1. Acțiunea de a invoca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: invocație
    • 1.1. Chemare în ajutor.
      exemple
      • Invocarea ta se scurse arzătoare ca o lavă. MACEDONSKI, O. I 276.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Citare în sprijinul, în favoarea sa.
      exemple
      • Invocarea unui argument.
        surse: DLRLC
      • Invocarea sincerității e de prisos... Oamenii sînt sinceri și cînd iubesc și cînd urăsc. CAMIL PETRESCU, T. II 24.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi invoca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

invoca

  • 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: apela chema attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și tu, muză, nu fi supărată Că n-am invocat numele tău Cum făcu Homer cînd altădată L-a cîntat pe marele-Odiseu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/6.
      surse: DLRLC
    • O! nu invoca cerul... Nu, Ană... Te iubesc. ALECSANDRI, T. II 180.
      surse: DLRLC
  • 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cita attach_file un exemplu
    exemple
    • Acel regulament al dicționarului, pe care dl. Papiu îl tot invoacă, este un ce foarte elastic și lesne de interpretat. La ODOBESCU, S. II 332.
      surse: DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ persoana a 3-a și: invoácă.
    surse: DLRLC

etimologie: